Averea nimănui: Monumentele de patrimoniu cad pradă dezinteresului

Aflat la confluenţa unor tipuri diferite de culturi, Bihorul se poate mândi cu câteva monumente de patrimoniu. Din păcate, însă, nu toate sunt preţuite şi îngrijite la adevărata valoare, ba dimpotrivă, multe sunt distruse din rea intenţie sau dezinteres.

Autorizaţi să ia măsuri în cazul deteriorării lor, inspectorii de la Direcţia de Cultură şi Patrimoniu Cultural sunt ineficienţi, pentru că sunt prea puţini...

De izbelişte

Trăim într-o ţară în care monumentele de patrimoniu sunt distruse în fiecare zi. Ajunge să amintim de Sarmizegetusa, monument UNESCO în care sapă nestingheriţi căutătorii de aur, de celebrele brăţări dacice, furate şi recuperate aproape numai din întâmplare de statul român, dar pe bani grei, ori de cetatea dacică de la Cotnari, unde o companie de telefonie şi-a amplasat o antenă chiar în mijlocul sitului arheologic.

Nici în Bihor situaţia nu diferă. Fie că e vorba de situaţii precum cele mediatizate în ultimul timp, cum sunt Pasarela CFR sau Moara Emilia, fie de monumente despre a căror distrugere publicul încă nici nu a aflat, autorităţile se dovedesc la fel de ineficiente. Fie nu au personal suficient, fie sunt lipsite de pârghii de acţiune. Aşa s-a ajuns ca la Suplacu de Barcău, de pildă, să se facă foraje într-un sit arheologic, iar biserica de lemn din Rotăreşti să fie restaurată... cu termopane din plastic.

Vestigii sub autostradă

Situl de la Barcău e unul din cele mai mari din România, cu o suprafaţă totală de 50 de kilometri pătraţi. Este o poartă de acces spre mai multe civilizaţii care au trăit în regiune, în neolitic (anii 7.000-3.500 înainte de Cristos). Săpăturile arheologice au început în 1973, când arheologul Doina Ignat de la Muzeul Ţării Crişurilor a descoperit mai multe morminte, statuete întruchipând zeiţe ale fertilităţii, biberoane de lut, ceramică şi vase pictate.

După 1990 săpăturile au fost continuate de o echipă condusă de Gruia Fazekas, care a scos la lumină un atelier vechi de 5.500 de ani, în care se şlefuiau diferite unelte. Fiindcă situl se întinde pe mai multe straturi, descoperindu-se culturi variate la adâncimi diferite, scoaterea la lumină a vestigiilor nu se poate face într-un ritm rapid. Cu toate acestea, arheologii au fost obligaţi să-şi grăbească munca pentru că prin zonă urmează să treacă Autostrada Transilvania. Şi, ca şi cum n-ar fi fost de ajuns, în vara acestui an compania Petrom-OMV a făcut şi ea un pocinog...

Goana după aurul negru

Pentru că zona Barcăului are un zăcământ însemnat de ţiţei, încă din 1960 Petromul a forat în regiune şi a montat 2.800 de sonde, 744 fiind active şi astăzi. Deşi în decursul timpului firma a respectat delimitările sitului, la începutul lui august a.c. arheologii au făcut o sesizare la Direcţia de Cultură. Motivul? Petrom forase după ţiţei în sit!

A urmat un control al Poliţiei, împreună cu specialistul Mircea Paşca (foto) de la Direcţia de Cultură, în urma căruia s-a descoperit că 10 sonde fuseseră săpate nelegal. "Firma nu avea nici certificat de descărcare arheologică şi nici aviz din partea Direcţiei de Cultură, aşa că am întocmit dosar penal şi l-am trimis la Parchet", spune agentul principal Ioana Lascău, ofiţer la biroul de presă al Poliţiei Bihor.

La originea abuzului stă, se pare, prostia în stare pură. Conform unor surse neoficiale, Petrom ar fi cerut avizele necesare începerii forajului de la instituţiile din Sălaj, zona fiind situată la graniţa cu judeţul vecin. Contactaţi de BIHOREANUL, reprezentanţii Petrom au refuzat să explice ce s-a întâmplat. Nici nu-i greu de înţeles de ce...

Biserica cu termopane

Un alt caz intrat de curând în atenţia inspectorilor Direcţiei de Cultură şi Patrimoniu e cel al bisericii de lemn din satul Rotăreşti, comuna Sâmbăta. Construit în primul deceniu al secolului al XVIII-lea şi inclus pe lista monumentelor istorice, lăcaşul are o valoare patrimonială însemnată datorită picturilor în ulei pe lemn şi pânză din interior. Icoanele au fost pictate de unul dintre cei mai mari pictori ai vremii, David Zugravu, de la Curtea de Argeş.

Renovat ultima oară în perioada interbelică, lăcaşul trebuia reparat, iar pentru asta era nevoie de un proiect. L-a făcut arhitectul orădean Cristian Puşcaş, ajutat şi de directorul Muzeului Şării Crişurilor, Aurel Chiriac. Când s-a trecut însă la lucru, parohul ce şi-a spus? Hai să trag bisericii şi nişte termopane! Aşa că şi-a început "opera" punând vată minerală între pereţii care fuseseră construiţi în aşa fel încât să lase încăperea să "respire".

Din fericire, nu a apucat să-şi ducă la final propriul proiect, căci vestea a ajuns la urechile inspectorilor de patrimoniu, iar aceştia l-au somat să renunţe la "îmbunătăţiri". "Preotul era bine intenţionat, dar ceea ce voia ar fi dus la deteriorarea picturilor interioare", spune Lucian Silaghi (foto), şeful Direcţiei de Cultură, care susţine că între timp parohul s-a conformat şi lucrările se desfăşoară acum conform proiectului.

Dealer online

Dacă unii deteriorează monumente sau obiecte de patrimoniu din prostie, alţii vor să le traficheze. Una din aceste persoane e orădeanul Alex Mitruţ (foto), care şi-a deschis în 2009 o casă de licitaţii online, botezată "Căluşarii".

BIHOREANUL a mai scris cum, prin intermediul ei, Mitruţ ar fi vândut în Elveţia două piese care, într-un clasament all-time al celor mai scumpe opere tranzacţionate în România, ocupă locurile 1 şi respectiv 10: un steag al Căluşarilor în valoare de 1 milion euro şi un tablou de Max Herman Maxy evaluat la 110.000 euro. Valoarea însemnată a steagului e explicată prin vechimea de peste 400 de ani şi prin ritualul al cărui simbol este. Conform legendei, tinerii care doreau să intre în ceata căluşarilor se adunau în afara satului cu o săptămână înainte de Rusalii şi jurau cu mâna pe steag să respecte vreme de o săptămână regulile cetei şi condiţiile purităţii. După Rusalii, cei care reuşeau reveneau în locul unde au depus jurământul, despodobeau steagul şi îl îngropau într-un loc secret, apoi ceata se răsfira.

"Legea pentru protejarea monumentelor istorice interzice vânzarea în altă ţară a obiectelor de patrimoniu. Ele pot fi doar schimbate cu altele de valoare similară", spune directorul Lucian Silaghi. Chiar dacă Alex Mitruţ susţine că nu a vândut obiectul, ci doar a intermediat vânzarea lui, Poliţia îl cercetează acum pentru încălcarea Legii patrimoniului. El fiind unul dintre "cei prinşi". Dar restul?...

În vreme ce toate ţările europene îşi protejează prin legi dure patrimoniul cultural, în România, o lungă perioadă de timp, inspectorii direcţiilor judeţene de cultură au avut mai mult rol decorativ. Puşi să protejeze averi inestimabile, aceştia nu puteau acţiona decât în baza unor reclamaţii şi doar împreună cu Poliţia. "A existat şi până acum o lege care ne permitea să îi sancţionăm pe contravenienţi, dar nu putea fi aplicată întrucât nu aveam nici măcar legitimaţii cu care să mergem în control. Abia săptămâna trecută am primit legitimaţii şi procese verbale pentru a da amenzi", spune Lucian Silaghi. Faptul că inspectorii Direcţiei vor putea da amenzi acolo unde găsesc monumente deteriorate sau alte încălcări ale Legii patrimoniului este un lucru bun. Numărul mic de inspectori va rămâne, însă, o problemă...