Adevărul despre Freud

Ceea ce nu multă lume ştie este faptul că psihanaliza este - dintre toate formele de psihoterapie - cel mai puţin validată ştiinţific. La drept vorbind, psihanaliza e undeva la graniţa cu pseudoştiinţele, fiind puternic subiectivă iar metodele folosite liber interpretabile. Cu toate acestea, numele părintelui psihanalizei este încă ţinut la rang înalt de psihologi şi psihiatri deopotrivă. Sigmund Freud a fost iniţiatorul unui curent terapeutic fără de care astăzi nu am avea probabil tratament adecvat pentru tulburările şi bolile mintale.

În săptămânile trecute o nouă biografie a celebrului psihanalist a ieşit pe piaţă: "Freud: The Making of an Illusion", de Frederick Crews. Autorul a avut acces la materiale anterior indisponibile celorlaltor biografi ai lui Freud, cum ar fi corespondenţa dintre el şi logodnica lui, Martha Bernays.

Nu era un secret că Sigmund Freud era consumator de cocaină şi că recomanda drogul pentru mai toate afecţiunile, fizice sau psihice, negând caracterul adictiv al drogului. Dar ce reies din noua lui biografie sunt caracterul misogin şi arogant al doctorului, lipsa lui de preocupare pentru acurateţea datelor, dorinţa de a fi apreciat, metodele de acoperire a greşelilor şi cochetarea cu pseudoştiinţa (printre altele).

De exemplu, Freud scria lucrări fără să se documenteze prea bine, omiţând să citeze surse relevante ori citând lucrări pe care nu le-a citit. Şi-a tratat un prieten de dependenţa de morfină dându-i cocaină, lăsându-l dependent de ambele şi susţinând că tratamentul a fost un succes. A testat efectele cocainei asupra muşchilor folosindu-se pe sine drept unic subiect apoi a pretins în mod fals că în cadrul studiului au participat şi colegi de-ai lui, voluntar.

Sigmund Freud, părintele psihanalizei, credea totodată că femeile sunt inferioare biologic bărbaţilor şi se purta neadecvat cu soţia lui. Nu se sfia să plagieze sau să împrumute idei de la oameni de ştiinţă rivali ca apoi să le prezinte ca fiind ale lui.

Datorită cultului pe care Freud s-a chinuit să-l formeze în jurul propriei persoane, editorii lui au devenit complici la întreţinerea respectivei imagini. O comparaţie între corespondenţa doctorului şi ceea ce s-a publicat din aceasta relevă pasaje omise, cuvinte modificate şi absenţa ideilor care l-ar fi putut pune pe Sigmund Freud într-o lumină defavorabilă. Din 284 de scrisori ale lui Freud, doar 29 au fost publicate în forma originală, necosmetizată.

Când vorbeşti de psihanaliză şi Freud, aminteşti şi de celebrul caz al "Annei O" - o pacientă a lui Freud al cărei tratament urmat de însănătoşire a reprezentat un argument de temelie în favoarea psihanalizei ca ştiinţă. Noi dovezi arată că, deşi Freud a susţinut că "Anna O" s-a însănătoşit sub oblăduirea lui, faptele arată contrariul: starea ei s-a înrăutăţit şi a fost ulterior internată în alt spital. După ce a renunţat la colaborarea cu Freud, pacienta şi-a revenit treptat singură.

Obsesia lui cu sexul şi mania de a interpreta orice drept o sursă a frustrării sexuale a atins cote alarmante la un moment dat. Unei paciente care tuşea Freud i-a spus că tusea îi este cauzată de dorinţa ei inconştientă de a face sex oral cu tatăl ei. Era încrezător în orice îi spuneau pacienţii şi interpreta totul prin propria lui prismă distorsionată, susţinând la un moment dat chiar şi faptul că pacienţii îi transmit "telepatic" gândurile lor.

Sub influenţa cocainei şi mânat de grandomanie, Sigmund Freud a interpretat libertin, inventat, modificat după bunul plac rezultatele. Într-un moment de luciditate s-a confesat editorilor lui spunând: "Adevărul este că nu sunt deloc un om de ştiinţă, nici un observator, nici un experimentator, nici un gânditor. După temperament sunt nimic mai mult decât un conchistador - un aventurier, dacă doriţi - cu toată curiozitatea, îndrăzneala şi tenacitatea caracteristice unui astfel de om".

Paragraful n-a fost publicat de editorii lui Sigmund Freud deoarece i-ar fi dăunat reputaţiei acestuia şi - implicit - încasărilor lor. La un moment dat s-a confesat unui prieten scriind "facem analiză din două motive: pentru a înţelege inconştientul şi pentru a scoate un ban... cu siguranţă nu putem ajuta [pacienţii]."

Dacă în privat Freud accepta uneori că ceea ce făcea era lipsit de etică şi în mare parte inutil, în public era mânat de dorinţa de a aduna faimă, acoliţi şi de a-şi prezenta teoriile ca fiind irefutabile. Criticii psihanalizei erau reduşi la tăcere cu acuze care afirmau că nu înţeleg această formă de psihoterapie. Afirma că psihanaliza este singurul tratament valid pentru anumite condiţii psihiatrice şi anunţa succesul acesteia în ciuda dovezilor care afişau contrariul.

Cu toate că Freud, omul, a fost un personaj controversat, lipsit de gândire ştiinţifică ori etică medicală, psihanaliza a fost cea care a dat cu adevărat startul cercetărilor valoroase în domeniul minţii şi al comportamentului uman.

La fel ca predecesorii săi (printre care l-aş aminti pe Mesmer care "vindeca" femei de "isterie" cu ajutorul magneţilor), Sigmund Freud a fost liantul între pseudoştiinţă şi ştiinţă, deoarece, deşi în vogă multe decenii, psihanaliza s-a dovedit a fi ineficace în cele mai multe cazuri şi lipsită de o bază ştiinţifică clară, ceea ce în schimb a dus la căutarea unor alternative ce puteau fi validate ştiinţific.

Aşa se face că în ziua de azi avem terapii argumentate de studii şi cercetări, dovedite ca fiind eficace în anumite cazuri: terapia CBT, terapia REBT, terapia DBT, CAT şi alte terapii cognitiv-comportamentale care au ajutat şi continuă să ajute suferinzi.