2021 a fost un an greu, chinuitor, ducă-se pe pustii! Şi totuşi, cu toate suferinţele, cu preţul atâtor semeni răpuşi de Covid, nevrozaţi de politică şi împovăraţi de scumpiri, a fost un an nu atât de rău precum ne-am temut şi pe cât putea fi, ba chiar poate prefigura unul mai bun.
Deschis cu speranţă, anul II de pandemie a adus vaccinul, şansa de a ne continua existenţa, chiar dacă într-o nouă "normalitate". Din nefericire, destui şi-au refuzat-o ori le-a fost refuzată, lumea fiind mai săracă cu peste 5 milioane de oameni. România, oricum tarată de o natalitate atrofiată şi de exodul spre ţările făgăduinţei, a pierdut aproape 60.000 de cetăţeni. Bihorul mai mult de 2.500, cât o comună. Ni s-au dus bunici, părinţi, fraţi, prieteni, vecini... Unii puteau fi şi acum între noi dacă am fi stăruit mai mult să se vaccineze, să se protejeze.
Să fi stăruit cu toţii, nu doar politicienii lipsiţi de credibilitate şi consideraţi marii inamici publici. După ce în primele zile ale anului partidele de dreapta au încropit un guvern, deşi era clar că nu va dura, atât acestea, cât şi cele de stânga au demonstrat cât de înstrăinate sunt de alegători. În doar câteva luni, s-au compromis toate. PNL a vărsat şiştarul procedând ca olteanul care, când nu are ce face, se dezbracă şi îşi păzeşte haina: s-a întovărăşit fix cu PeSeDe-ul despre care se jura că-i este duşman ireconciliabil. Ajunşi a cincea roată la propria căruţă, PNL-iştii nu fac acum decât să agonizeze în aşteptarea osândei care cu siguranţă va urma în 2024.
UDMR a confirmat că n-are treabă atât cu maghiarimea din Transilvania, cât cu elita de la Budapesta, FIDESZ-ul mioritic fiind la fel de dâmboviţean în alianţă cu PNL şi USR ca atunci când era combinat cu PSD şi ALDE.
Salvatorii de la USR şi-au salvat doar ADN-ul de ONG-işti, fără să arate creier şi sânge rece de guvernanţi: după ce Cîţu le-a dat afară doi miniştri (slabi, să fie clar), s-au dat afară de la putere pentru ca acum să privească de pe margine cum AUR-iştii se manifestă şi mai zgomotoşi, şi mai prizaţi decât o făceau ei odinioară. Noroc că banda lui Simion îşi va da obştescul sfârşit odată cu molima de Covid care a incubat-o.
Cât despre PSD, parcă nici nu-i aşa rău că a ajuns la putere acum, că altfel în 2024 o lua pe toată. Dar, şi mai important, iată că PSD-iştii trebuie să se lepede de populism, refuzând creşterile de salarii, pensii şi alocaţii pe care altădată le urcau până la cer. De-acum, cu riscul dezamăgirii electoratului captiv, trebuie să fie echilibraţi, raţionali, ceea ce e binevenit chiar şi pentru alegătorii de dreapta.
Scumpirile de toamnă-iarnă au încheiat seria încercărilor de peste an şi sunt, cred eu, cele mai serioase motive de îngrijorare persistentă, pe termen lung dacă, desigur, facem abstracţie de ameninţarea războiului nu departe de graniţe. Aşa că, una peste alta, sănătoşi să fim şi-n stare să muncim, iar în rest să fie pace, să le putem duce pe toate. Dacă se poate, mai cu minte decât în anul care se încheie.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.