Interviu cu Sebastian Văduva: „Oradea şi-a creat singură handicapul salariilor modeste”

Emigrat cu familia în SUA, unde a început să lucreze la 13 ani, iar la 17 a ajuns proprietarul unei carmangerii, apoi MBA în economie şi profesor la o universitate cu 26.000 studenţi, Sebastian Văduva este unul dintre cei mai experimentaţi economişti orădeni. Fost decan, acum director de departament la Facultatea de Management a Universităţii Emanuel, îşi încurajează studenţii să inoveze şi să nu se teamă de eşec. "Dacă un absolvent de-al nostru nu are o diferenţă de cel puţin 50% în plus faţă de cei ai altor universităţi, înseamnă că nu ne-am făcut treaba", justifică el acest mod de a gândi şi acţiona.

În interviul acordat BIHOREANULUI, profesorul analizează carenţele şi atuurile economiei locale, sugerând idei şi teme de reflecţie celor activează sau vor să intre în afaceri. Poate cel mai de luat în seamă este subiectul salariilor modeste şi felul cum poate fi depăşit acest handicap pe care Oradea şi Bihorul, ca de altfel toată România, şi l-au creat singure...

- Aţi plecat în 1989 în SUA, dar în 2005 aţi revenit. De ce? E mai rentabil să fii antreprenor aici?

- M-am întors din entuziasm pentru acest proiect de educaţie de la Universitatea Emanuel. Despre afaceri, pot spune că e mai dificil să le faci în România decât în America, dar pe termen lung este mult mai benefic. America e o ţară bătucită, unde totul este făcut, concurenţa e uriaşă, pe când în România totul este de făcut, e foarte mult de lucru, ai şansa să fii un pionier în multe domenii, iar rata ta de creştere să fie mare.

- Ce afaceri administraţi? Este dificil?

- Prima dificultate vine din lipsa unei culturi antreprenoriale. Noi, românii, nu avem cultura de a întreprinde. Cultura noastră e încă socialistă, colectivistă, etatistă. Antreprenorii sunt văzuţi ca nişte vinovaţi care, când sunt controlaţi, trebuie să-şi demonstreze nevinovăţia, o parte din furnizori nu-şi respectă contractele, angajaţii nu toţi au hărnicia necesară, deci sunt provocări destule. Dar eu sunt optimist, văd lucruri pe care se poate construi. Mă bazez pe propria experienţă. Împreună cu studenţi şi absolvenţi, am început vreo 15 afaceri în incubatorul de la facultate. Cele mai multe au falimentat, cum e şi normal. Noi, din 15 pornite, am reuşit cu 4. Prima e o firmă de consultanţă cu care deservim piaţa românească şi externă, alta oferă servicii de personal, mai ales pentru SUA, dar şi Marea Britanie, Arabia Saudită... A treia şi cea mai de succes este şcoala informală de IT, declarată în 2015 start-up-ul anului în România. Ultimul start-up sunt fermele naturale Heritage, un sistem de producţie şi distribuţie agricolă ecologică. Deci facem şi producţie, şi servicii, suntem fani ai tehnologiei moderne şi ai pieţelor internaţionale.

"Capitala de suflet a diasporei"

- E mai uşor să fii întreprinzător în Oradea decât în alte oraşe ale ţării?

- Absolut! Dintre oraşele noastre, Oradea are cultura cea mai optimistă. Din 2008 s-au schimbat optica, aşteptările, etica muncii. Nu-i un oraş perfect, dar oamenii văd că lucrurile se pot face, există un grad mai mare de seriozitate, o mare deschidere a administraţiei. Schimbarea a început după ce s-au întâmplat două lucruri fericite: integrarea în UE, de care am beneficiat enorm, şi venirea primarului Ilie Bolojan, care s-a implicat total în a imprima seriozitate, încredere şi tenacitate. O spun deschis: în Oradea se face treabă, oraşul se dezvoltă.

- Apropo de primar: îşi doreşte repatrierea cât mai multor orădeni plecaţi. E posibil, dat fiind contextul politic şi economic? Cunoaşteţi întreprinzători repatriaţi în ultimii ani?

- Este posibil 100%. Eu chiar propun ca Oradea să se declare capitala de suflet a diasporei româneşti, mulţi români plecaţi se pot întoarce aici, unde este o mare oportunitate. Avem exemple de ţări care s-au dezvoltat mult datorită diasporei: Irlanda, Italia, India, China, iar cel mai bun exemplu este Israelul, cu o diasporă incredibilă. Ca exemple de repatriaţi pot să dau doi fraţi întorşi din Spania care se ocupă de tratamentul apei, doi studenţi de-ai mei reveniţi din Irlanda, care au deschis Piaţa 9, unul repatriat din Austria, care a lansat împreună cu un partener proiectul Typing DNA, primind recent o infuzie de 1,5 milioane dolari de la un fond de investiţii din SUA. Sunt multe repatrieri de succes.

Aceşti oameni au dobândit o atitudine încrezătoare, că pot face treabă. La noi, antreprenorii se aşteaptă să le reuşească din prima, să li se întindă covor roşu... Dar antreprenoriatul nu e chiar aşa. Cei mai mulţi investesc, pierd bani, falimentează... Cei care se întorc au făcut deja duşul rece, au experimentat, iar când revin văd oportunităţile, că sunt fonduri europene, că există Start-Up Nation, că în loc să concureze cu 60 de restaurante, ca într-un cartier din Londra, concurează numai cu 10. 

"Marile oportunităţi"

- Cum apreciaţi evoluţia economiei locale? Ce avantaje şi slăbiciuni are?

- Încep cu ce este slăbiciunea nr. 1, una naţională. După Revoluţie, am chemat investitorii străini că avem forţă de muncă ieftină. A fost un calcul greşit, inclusiv când s-au pornit parcurile industriale în Oradea, dar poate fi corectat. La acea vreme salariul mediu în Oradea era 827 lei, şi mesajul transmis investitorilor a fost să vină, că suntem ieftini. Nu am calculat fenomenul UE, că mulţi puteau pleca pentru salarii de 3-4 ori mai mari. Acum, salariul mediu în parcurile industriale a crescut la 2.500 lei, iar mulţi investitori sunt miraţi: ne-aţi spus să venim că salariile sunt de 200 de euro, iar acum sunt de 400, şi nici aşa nu găsim angajaţi. Asta e o problemă.

Dacă e să vorbesc despre marile oportunităţi ale Oradiei, prima e turismul. Dar nu cel ieftin, cu servicii de slabă calitate pe vouchere de vacanţă de la stat, ci unul diferenţiat. De exemplu, este o mare cerere pentru turismul educaţional, pentru cursuri, conferinţe; pentru turismul religios, şi noi avem o mulţime de biserici de toate confesiunile şi sinagogi, plus clădiri superbe. La fel, turismul balnear, fiindcă avem şi Băile Felix aproape.

O a doua categorie vizează informatica, şi mă refer în primul rând la informaticienii plecaţi în străinătate, acei digital nomads, care lucrează de oriunde în lume, dar au ajuns la vârsta maturităţii şi dau mai multă importanţă calităţii vieţii. Au 35-40 de ani, s-au căsătorit, au copii... Pentru ei, Oradea ar fi un loc ideal: parcuri multe, grădiniţe şi şcoli bune, traficul nu e sufocant, restaurantele sunt bune - toate astea dau calitatea vieţii. Ei oricum lucrează pentru o piaţă globală, prin internet, şi pot trăi bine în Oradea.

A treia direcţie e logistica. Mai devreme sau mai târziu, vom fi primul oraş din România legat la sistemul de autostrăzi europene. Urcăm pe şosea şi nu ne oprim până la Gibraltar, deci toate firmele de logistică vor fi interesate de zona noastră. De altfel, Oradea este aproape la mijloc între Rotterdam şi Constanţa, va putea să absoarbă şi să dirijeze mărfuri în toată Europa.

- Cum vedeţi abilitatea Oradiei de a atrage fonduri europene?

- Această capacitate rămâne foarte importantă în următorii 10 ani, dar nu mult după, şi trebuie să fim atenţi, că fiecare euro pe care îl atragem atrage şi el creşterea preţurilor, care face parte din procesul de europenizare. Pe de o parte ne bucurăm că vin fonduri europene, pe de altă parte bunăstarea determină creşteri ale preţurilor produselor şi serviciilor, pe măsura creşterii preţului muncii. E un fenomen natural, care va continua. Ca atare, atuul forţei de muncă ieftine nu va mai ţine mult, poate încă vreo 5 ani.

"Asta va fi bătălia"

- Cum poate fi depăşit acest paradox, al unei economii dinamice, dar cu salarii modeste?

- Trebuie să ne transformăm economia într-una creativă, asta va fi bătălia. Să "inventăm" un produs sau un serviciu care nu există, dar pentru care există piaţă. Vă dau ca exemplu o firmă locală, care face proteze electronice, foarte avansate, conectate cu creierul. O altă idee creativă ar fi pe partea educaţională: să devenim un hub pentru reconversia profesională. Sunt corporaţii care vor să-şi înveţe angajaţii lucruri suplimentare sau noi. Oradea ar putea fi un hub în acest domeniu, cum e Vichy în Franţa, cu centre unde companiile îşi trimit oamenii la pregătire. Aceasta ar completa turismul off-season.

Pătura antreprenorială trebuie să se schimbe şi ea. Din păcate, avem firme care angajează doar pe bază de salarii ieftine. Ne trebuie antreprenori care să-şi dorească oameni valoroşi, să plătească 1.000 de euro net, şi cu ei să facă lucruri de calitate.

- Dar companiile locale se plâng de lipsa forţei de muncă. Există soluţii? Dacă aţi fi primar, de pildă, ce decizii aţi lua?

- Un primar e foarte limitat în această chestiune. Ce aş face eu în plus ar fi să transmit mult mai apăsat mesajul către diaspora şi aş încerca parteneriate cu zone defavorizate ale României pentru a reloca aici oameni bine calificaţi de acolo.

- Întreprinzătorii orădeni practică mimetismul. Dacă unul "dă lovitura" cu ceva, alţii îl copiază imediat. Dvs cum vă stimulaţi studenţii să fie inventivi?

- E un proces de durată, iar noi mizăm pe cât mai multă expunere. Îi îndemnăm să citească şi să călătorească, îi încurajăm la o transformare culturală, inclusiv să accepte ideea de faliment. Motivul pentru care mulţi antreprenori români copiază e convingerea că dacă merg pe urmele altcuiva nu pot da greş. Din păcate, noi avem frica asta de eşec, că pierdem investiţia, şi de ce spun vecinii, colegii, gura satului: băi, nu puteai şi tu să stai liniştit, ca Fănică, să te angajezi la Prefectură, să ai un post liniştit, ţi-a trebuit să rişti? Cu această mentalitate şi această presiune socială, ne e frică să îndrăznim.

- Cu ce se deosebeşte Facultatea de Management de la Emanuel faţă de specializările similare ale Universităţii din Oradea?

- Noi suntem frăţiori mai mici şi ne propunem să completăm munca pe care o fac colegii noştri de la universitatea de stat. Avem în centrul muncii noastre dezvoltarea talentului oamenilor, asta facem. Credem că omul e creaţia lui Dumnezeu şi încercăm să-l dezvoltăm în cea mai bună variantă posibilă. Avem trei mari instrumente. Primul e cultivarea atitudinii antreprenorială: să întreprindem, nu să aşteptăm! Apoi e dimensiunea etică, pentru că moneda secolului XXI este încrederea, deci punem mult accent pe seriozitate. Al treilea atu este utilizarea intensă a tehnologiei, suntem pro-tehnologie.

- Ce aţi recomanda cuiva dispus să investească acum în Oradea? Ce ar fi de perspectivă?

- În primul rând, să nu se arunce la mari investiţii, ci care n-au mai făcut antreprenoriat să-şi pună o limită, să nu facă investiţii imense. Să se concentreze mai mult pe servicii decât pe producţie, pentru că economia secolului XXI este una a ideilor, a serviciilor. A treia recomandare e să perceapă UE nu ca pe un Moş Crăciun care ne dă fonduri, ci ca pe o piaţă în care ne putem vinde serviciile. Eu mulţumesc Europei că şi-a deschis uşa ca să ne putem vinde produsele şi serviciile pe această uriaşă piaţă de o jumătate de miliard de consumatori. Gândiţi-vă numai ce ar fi fost uzinele Dacia fără această piaţă!

"Va fi greu"

- OUG 114, spun specialiştii, va provoca scumpirea tuturor serviciilor şi produselor, pentru că toate înglobează energie, credite, comunicaţii. De altfel, leul a picat, ratele oamenilor cresc. Se pot proteja? Dar firmele? Cum?

- Va fi foarte greu. Avem o guvernare socialistă în foarte mare nevoie de bani. Bugetul României e în deficit, cu cheltuieli prea mari la venituri prea mici, pe care le înghite numărul excesiv de bugetari. Din păcate, mulţi consideră statul principalul angajator, şi chiar plăteşte mai mult decât poate privatul, căruia îi face o concurenţă neloială, iar pe deasupra mai şi vine cu taxe de genul acesta, care vor afecta întreaga economie şi întreaga populaţie. Pentru că toţi consumatorii vor plăti mai mult pentru tot ce consumă.

- Sunt corecte economic taxarea cifrei de afaceri şi nu a profitului, în cazul companiilor din energie şi comunicaţii, respectiv "taxa pe lăcomie" asupra băncilor?

- Nu sunt macroeconomist, dar evident că profitul e cel care trebuie impozitat, nu activitatea.

- Vedeţi coerenţă şi viabilitate în măsurile guvernării privind sectorul antreprenorial?  Ajută programele gen Start-Up Nation, fiscalitatea, accesul la creditare?

- Noi, de fapt, suntem guvernaţi atât de la Bucureşti, cât şi de la Bruxelles. "Guvernul" de la Bruxelles, Comisia Europeană, are tot interesul să ne ajute, de acolo au şi venit aceste idei cu Start-Up Nation, fondurile nerambursabile şi alte facilităţi, pe când guvernul de la Bucureşti are ca obiectiv primordial să-şi plătească angajaţii în schimbul voturilor. Prin urmare, intră în conflict şi apar probleme şi cu fondurile europene, şi cu programele de genul Start-Up Nation, pentru că sunt aplicate de birocraţi care n-au făcut niciodată o firmă, dar administrează fondurile destinate acestui program. Totuşi, sunt optimist, fiindcă un mic procent de oameni care au încercat acest program tot reuşesc să beneficieze de pe urma lui. Însă, în acelaşi timp, o spun deschis: mi-ar plăcea să avem o altă guvernare.

- Se vorbeşte iar despre o criză financiară şi despre o nouă "bulă imobiliară". Ce estimaţi dvs?

- E greu să faci predicţii de felul acesta, dar a cam venit timpul unei noi crize. Natural, ar fi în a doua jumătate a lui 2019 sau la începutul lui 2020, dar cred că va interveni puternic guvernul SUA, pentru că administraţia Trump nu-şi poate permite să aibă o criză până la alegerile din noiembrie 2020. Ca urmare, criza s-ar putea dezlănţui prin februarie 2021. Partea instabilă va fi activitatea Chinei, care a devenit un jucător puternic în investiţii, dar fără să aibă sofisticarea investitorului occidental. În absenţa acesteia, investeşte mult în imobiliare, fără să se întrebe care va fi raţiunea lor.

Ceva similar se poate întâmpla şi în România, unde lipsa de sofisticare antreprenorială se vede peste tot, inclusiv în Oradea. Se construiesc multe apartamente, e îmbucurător, dar ce vor face oamenii cu ele? Zic "hai să cumpăr, că l-oi da în chirie", dar nu-şi dau seama că mai sunt mii care au aceeaşi strategie şi, ca urmare, chiriile vor scădea. În acest caz, nu mai scoţi din chirii banii pe care i-ai băgat în apartament şi care puteau fi folosiţi mai creativ.