Peste 300 de studenţi, profesori, politicieni de felurite culori, magistraţi, oameni de cultură, artişti, activişti sociali, bloggeri şi, fireşte, jurnalişti au umplut joi seară sala mare a Primăriei Oradea, unde Emil Hurezeanu a fost invitat de Fundaţia Academia Civică să vorbească despre România şi crizele Europei.
După o poate prea lungă introducere (50 de minute), în care a povestit despre experienţele "europene" ale personajelor unui film de Lars von Trier ("Europa") şi ale unui roman ("Karpathia", de Mathias Menegoz), pe care le-a invocat pentru a prezenta parabole despre un univers european definit chiar prin contradicţii, Hurezeanu a trecut "la obiect" în momentul în care s-a referit la un interviu acordat nu de mult de disidentul polonez Adam Michnik publicaţiei germane Frankfurter Algemeine Zeitung, despre tendinţele recente ale Rusiei lui Putin de a modifica ordinea europeană de după al doilea război mondial.
Cu erudiţie, fineţe şi eleganţă, conferenţiarul a făcut şi largi paranteze (de pildă despre relaţia "hate-love" dintre România şi Ungaria, spunând că "la centenarul Marelui Război, noi suntem cei care dormitează pe laurii victoriei de atunci, maghiarii sunt cei care suspină pe cununa de spini a înfrângerii") şi s-a oprit la liderul de azi al Ungariei, Viktor Orban, cel tentat să contrazică tradiţionala antipatie a ungurilor faţă de ruşi doar pentru că are şansa revizionismului.
După ce a subliniat că Europa vestică tinde să se "întoarcă la statul naţional" ("Franţa francezilor", "Germania nemţilor"), Hurezeanu a radiografiat şi poziţiile fiecărui stat est-european faţă de Rusia de azi în tuşe scurte (ţările baltice, cu semnificative minorităţi ruse, sunt "cele mai ameninţate", Polonia e "rezistentă prin însăşi formarea ei în permanentă luptă cu Rusia" de-a lungul istoriei, Slovacia e "pravoslavnică", Cehia "mefientă", cu rezerve, în privinţa Germaniei, iar Ungaria "pare să deschidă Rusiei porţile Europei"), pentru a pune, în fine, întrebarea: Care sunt problemele Europei şi ce are România de făcut?
"Întrebarea e dacă prin 2019 vom marca un Versailles, un Trianon (n.r. – referire la Tratatul de Pace de după primul război mondial, care a permis România Mare) întors pe dos? Şi ce poate face România în această situaţie, o ţară unde grijile zilei absorb toate energiile?".
"Nouă ne lipseşte lectura contextualizată", a diagnosticat societatea românească Emil Hurezeanu, spunând că din acest motiv e greu să înţelegem atât lecţiile trecutului, cât şi ceea ce fac "ceilalţi".
După ce a opinat optimist că, totuşi, nu crede în pericolul unui război deschis între Rusia lui Putin (mai imprevizibilă decât URSS-ul lui Leonid Brejnev la începutul anilor ’80), pentru simplul motiv că, la fel ca în timpul războiului rece, atât Rusia cât şi SUA vor reintra în echilibru, Hurezeanu a sugerat şi soluţia pentru societatea românească, tocmai pentru a depăşi "grijile zilei": "răbdare, pluralism, dezbatere", deci democraţie.
"România este un stup dereglat, dar cu multe alveole sănătoase cu oameni educaţi, de bun-simţ. Alveolele acestea trebuie unite, ţara trebuie făcută prin unire", a încheiat Hurezeanu, apelând din nou la o pildă veche, a Regelui Carol I, care a "unit" România prin infrastructură, căi ferate, poduri, şosele. "Şi aici e o alveolă sănătoasă, precis!", s-a despărţit în final analistul de publicul care l-a aplaudat la fel ca la început, putându-i reproşa, cel mult, că nu i-a lăsat destul timp pentru a-i pune mai multe întrebări.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.