URMĂREȘTE-NE PE
MARȚI, 27 OCTOMBRIE 2020
`

Părerea noastră

Folclor de Bihor
Mircea Chirila
În 25 octombrie anul Domnului 2000, a apărut primul număr din BIHOREANUL. Dacă Alexandre Dumas a avut strălucita idee să continue povestea nemuritoare a muschetarilor şi să ni-i arate după 20 de ani, hai să fac şi eu la fel, dar invers. Să vedeţi cum eram noi acum 20 de ani.
Cu tupeu
Florin Ciucaş
Da, s-au făcut 20 de ani de BIHOREANUL! Potrivit planurilor noastre de mai an, azi ar fi trebuit să sărbătorim "a la grande", să facem o mare sărbătoare din acest eveniment, o adevărată "Zi a BIHORENILOR", organizată în aer liber, poate la Cetatea Oradiei, deschisă tuturor... N-a fost să fie. În mijloc de toamnă, poate că vremea ne-ar fi îngăduit. Vremurile, însă, nu.
Zic şi eu
Adrian Cris
Nu ştiu ce şanse rămân, după ultima decizie a Curții Constituționale, ca alegerile legislative să fie la termen, aşa încât actualii parlamentari să nu-şi depăşească mandatele constituţionale. Deşi, potrivit Constituţiei, prelungirea acestora e posibilă doar în anumite condiţii (stare de război, de calamitate, de urgenţă) care, slavă Domnului, nu există, CCR a ajutat din nou PSD, dornic ca scrutinul, cu orice preţ, să aibă loc cât mai târziu.
Vorba lu' Lulu
Lucian Cremeneanu
Dintre toate mizeriile pe care ni le face pandemia asta blestemată, faptul că nu putem călători departe este printre cele mai rele. Nu pentru că ne lipsesc concediile de "afară", nu pentru că e musai să ne împrospătăm colecţia de fotografii din locuri exotice sau capitale celebre, nu pentru că nu ne place în România, ci din cauză că nu mai avem ocazia să vedem ce mai fac ceilalţi şi cum mai e pe la ei.
Newsletter
Vreau să primesc periodic newsletter de la eBihoreanul.ro pe adresa de email:
Spune ce crezi
Ce părere aveți despre rezultatul alegerilor locale?






De stiut

Avocatul Bihoreanului
Mircea Ursuta
Codul administrativ prevede ce drepturi și ce obligații au consilierii locali și județeni, primarul, viceprimarul și președintele consiliului județean. Iată care sunt acestea...
Bihoreanul la medic
Mircea Dumitrescu
În urma identificării unor cazuri de listerioză în Marea Britanie, este bine de ştiut că această afecţiune infecţioasă rară este transmisă de obicei la oameni prin consumul unor alimente contaminate cu Listeria (lapte insuficient pasteurizat, brânză şi alte produse lactate, carne insuficient preparată termic), sau, mai rar, prin contact direct cu alte persoane sau animale infectate. Listerioza afectează cel mai frecvent nou-născuţii, bătânii, gravidele şi persoanele cu un sistem imunitar scăzut.
12 Octombrie 2020, 08:37

Trei pentru Oradea: Povestea emoţionantă a apărătorilor Oradiei, ucişi cu 3 zile înaintea eliberării oraşului

Trei pentru Oradea: Povestea emoţionantă a apărătorilor Oradiei, ucişi cu 3 zile înaintea eliberării oraşului FOC! Orădenii Silviu Andrei și Nicolae Rajkovič au fost împușcați în după-amiaza zilei de 9 octombrie 1944 în Șanțul Cetății, pentru vina de a fi pus mâna pe armă ca să mențină ordinea în Oradea. „Vârfurile cartușelor au fost descoperite întâmplător, înfipte în zid la înălțimea pieptului unui bărbat adult”, spune arheologul Marian Trandafir (foto)
Trei pentru Oradea: Povestea emoţionantă a apărătorilor Oradiei, ucişi cu 3 zile înaintea eliberării oraşului COMANDANTUL. Ofițer în rezervă, Silviu Andrei (foto) a lucrat o vreme ca funcționar în Primărie, după care a plătit cu viața gestul de a menține liniștea în oraș
0 clipuri
0 audio
0 fisiere

Silviu Andrei era fost ofiţer, Nicolae Rajkovič trăia din meseria de frizer, iar Papp Tiberiu lucra în Primărie. Un român, un sârb şi un ungur au păzit Oradea de jafurile cu arma în mână produse în timpul vidului de putere creat de apropierea frontului. Horthyştii i-au acuzat, însă, de organizare de trupe de partizani.

"Primii doi au fost condamnaţi la moarte, iar cel de-al treilea a scăpat în ultima clipă cu o condamnare la 15 ani de muncă silnică", povesteşte istoricul Mihai Drecin. Sentinţa a fost dusă la îndeplinire cu doar trei zile înainte de eliberarea Oradiei, care a venit pe 12 octombrie 1944. Astăzi, Ziua Oraşului...

Octombrie însângerat

Pe 12 octombrie, orădenii sărbătoresc Ziua Oraşului. Data, cu dublă semnificaţie, aminteşte de Declaraţia de Independenţă a Românilor din Transilvania, semnată în 1918 în casa doctorului Aurel Lazăr, dar, mai ales, de eliberarea Oradiei în 1944 de către trupele române şi sovietice, în urma unor atacuri lansate împotriva armatelor germane şi horthyste.

Pogromul declanşat de ocupanţi împotriva evreilor, bombardamentele care au distrus podurile, privaţiunile la care a fost supusă populaţia civilă şi teroarea instaurată sunt încă vii în memoria publică. Prea puţini ştiu însă povestea de onoare şi curaj a unui grup de orădeni, de diferite naţionalităţi, care au încercat să menţină ordinea în oraş în haosul declanşat de apropierea frontului.

Mihai Drecin, istoric"Oradea n-a fost eliberată din prima încercare. La apropierea frontului, autorităţile horthyste s-au retras, lăsând în urmă un vid de putere, într-o vreme în care soldaţi rătăciţi şi tot felul de bandiţi umblau înarmaţi, după care au revenit", povesteşte istoricul Mihai Drecin (foto).

Conştiente de iminenţa unui atac româno-sovietic, autorităţile horthyste au părăsit Oradea pe 25 septembrie 1944, când trupele româno-sovietice au intrat pentru prima dată în oraş, şi s-au întors pe 2 octombrie, în urma contra-ofensivei declanşate în cadrul operaţiunii "Baronul ţiganilor", până la atacurile hotărâtoare care aveau să ducă la eliberarea Oradiei, pe 12 octombrie.

Apărători pentru Oradea

În vidul de putere creat, orădenii s-au organizat pentru a se apăra singuri împotriva rău-făcătorilor. "Cum Oradea era terenul nimănui, cetăţenii au format echipe care să asigure liniştea în oraş şi să evite ca atelierele evreieşti de stofe şi bijuterii sau magazinele din centrul oraşului să fie jefuite de bandiţi", spune Drecin.

Silviu Andrei, ofițer în rezervă, fost angajat al Primăriei OradeaPrincipalul organizator al acestei gărzi civile au fost românul Silviu Andrei (foto), care a fost ajutat de sârbul Nicolae Rajkovič şi maghiarul Papp Tiberiu. Potrivit documentelor vremii, Andrei era ofiţer în rezervă şi a lucrat până în 1940 ca "jude de vii în Podgoriile Oradiei" în cadrul Primăriei, răspunzând de această zonă ca funcţionar administrativ. Concediat în 1940, după cedarea Ardealului, în urma maghiarizării administraţiei, Andrei a refuzat să se refugieze în partea românească a frontierei, rămânând în Oradea alături de soţia Aurelia, care era evreică.

Nicolae Rajkovič, de profesie frizer, era un apropiat al lui Andrei, iar Papp Tiberiu un fost coleg din Primărie. "Potrivit documentelor, cei trei făceau parte dintr-un grup de circa 40 de cetăţeni, înarmaţi cu arme găsite în depozitele Poliţiei şi puşi să păzească zona centrală a oraşului", povesteşte istoricul. Acest lucru avea să le devină însă fatal...

Condamnaţi şi executaţi

Cei trei au fost condamnaţi la moarte de autorităţile horthyste revenite în Oradea după ofensiva din 27 septembrie, pentru "tentativa infidelităţii la adresa statului maghiar" comisă prin faptul că ar fi organizat "trupe înarmate de partizani în dosul frontului".

Procesul a avut loc pe 9 octombrie 1944, la prânz. Curtea Marţială de Front i-a condamnat pe iniţiatorii gărzii civile la moarte prin împuşcare, în baza declaraţiilor unor martori mincinoşi. Iosif Hincz şi Ioan Haldenwang, oameni de serviciu din Primărie, au jurat că Andrei şi oamenii lui ar fi sprijinit armata română.

Sentinţa a fost dusă la îndeplinire câteva ore mai târziu. Andrei şi  Rajkovič au fost împuşcaţi şi îngropaţi în Şanţul Cetăţii după-amiaza, imediat după proces. Papp a scăpat de la moarte în ultima clipă, după ce, la insistenţele familiei, comandantul militar i-a schimbat sentinţa în 15 ani de temniţă grea. A fost singurul care a mai putut spune apoi povestea...

Garda orădenilor

De altfel, în vara anului 1950, deci 6 ani mai târziu, Papp Tiberiu a dat o declaraţie în faţa autorităţilor comuniste în speranţa că îi va folosi soţiei lui Andrei la acordarea pensiei de văduvă.

Potrivit documentului, aflat în arhiva Muzeului Ţării Crişurilor, fostul militar l-a contactat pe Papp pe 25 septembrie, cerându-i să îl sprijine în constituirea unei gărzi civile. Silviu Andrei s-a hotărât să se implice ca urmare a lipsei de reacţie în faţa pericolului a fostului ajutor de primar Borbéli Laszlo, cea mai mare autoritate civilă. Faptul că autorităţile maghiaro-germane au refuzat organizarea gărzii l-a enervat pe orădean şi mai tare.

În două zile, Andrei şi Rajkovič au adunat cam 45 de voluntari, pe care i-au înarmat cu puşti vechi găsite în depozitele Poliţiei. Deşi nu a participat la acţiuni de luptă, fiind închis în adăpost în timpul contraatacului maghiaro-german din 27 septembrie, Papp a fost considerat complice. Vina lui a fost că, la cererea lui Andrei, a completat lista cu orădenii înscrişi în garda civilă.

Arestaţi şi bătuţi

Papp a fost arestat la începutul lui octombrie de doi detectivi şi trei poliţişti. "M-au ridicat şi m-au vârât în beciurile Poliţiei, bătându-mă crunt cu bastoane, săbii, mâini şi picioare. Mi-au cerut lista pe care am întocmit-o despre noua administraţie comunistă", rememora Papp.

Torţionarii au încercat toate felurile de schingiuire. "La un moment dat, l-au adus în încăpere pe Andrei Silviu, care purta pe faţă şi pe trup urmele celor mai cumplite bătăi şi suferinţe. Aici l-am văzut apoi pe Rajkovič Nicolae, care purta aceleaşi semne de suferinţe grele", a declarat funcţionarul.

Bărbatul a aflat abia în timpul bătăilor primite la interogatoriu despre faptele de arme ale gărzii civile. "În timpul absenţei mele, Andrei Silviu şi Rajkovič Nicolae au organizat paza instituţiilor publice, au dezarmat câţiva soldaţi şi au oprit maşina fostului consul german, pe care au percheziţionat-o". Afront plătit apoi cu viaţa...

Împuşcaţi în Cetate

Andrei şi Rajkovič au fost împuşcaţi în Şanţul Cetăţii, cu câteva ore înainte de retragerea definitivă a autorităţilor horthyste şi cu doar trei zile înaintea eliberării oraşului. Locul a fost descoperit întâmplător în primăvara anului trecut, deci după 75 de ani, de angajaţii Drum Asfalt care lucrau la reabilitarea curtinei de nord a Cetăţii.

Marian Trandafir, arheolog în cadrul Muzeului Cetăţii Oradiei"În timpul curăţării zidurilor, un muncitor a descoperit înfipte în mortar, la înălţimea unui piept de om, două vârfuri de cartuş de carabină Mannlicher, armă aflată la acea dată în dotarea armatei horthyste", spune Marian Trandafir (foto), arheolog în cadrul Muzeului orașului Oradea - Complex Cultural. Situat la circa 100 metri de intrarea în şanţul Cetăţii din spatele sediului Poliţiei Rutiere, locul era suficient de izolat pentru a fi folosit la o execuţie, departe de ochii civililor şi fără să existe riscul ca un glonţ rătăcit să rănească pe altcineva.

Plumbii ruginiţi au stat înfipţi în mortar aproape opt decenii, ascunşi sub vegetaţia abundentă care acoperea zidul. Odată cu ei, a rămas uitat şi sacrificiul făcut de o mână de orădeni curajoşi, care au apărat cu arma în mână liniştea oraşului lor...


GEST DE RECUNOŞTINŢĂ
"Merită măcar o placă"

Fost consilier local în perioada 2004-2008, istoricul Ioan Drecin a propus încă de atunci  amplasarea pe clădirea Primăriei a unei plăci comemorative care să amintească de jertfa orădenilor Silviu Andrei şi Nicolae Rajkovič. "Eu spun că aceşti cetăţeni merită acest minim gest de recunoştinţă din partea oraşului. Este vorba de cetăţeni serioşi, care au decis să apere centrul oraşului şi au plătit cu viaţa pentru asta", spune Drecin.

De altfel, trupurile celor doi au fost deshumate în anul 1945, la cererea familiilor, şi îngropate în cimitirul municipal. Mormântul lui Silviu Andrei există încă, dar cel al frizerului Rajkovič este necunoscut.

Gestul de reparaţie morală este cu atât mai necesar cu cât martorii mincinoşi ai acuzării, care i-au şi dat pe mâna autorităţilor horthyste, n-au fost niciodată pedepsiţi. Cei doi oameni de serviciu din Primărie au fost condamnaţi de Tribunalul Poporului din Bihor la 15 ani de temniţă grea, fără să execute însă nici măcar o zi. Curtea de Apel Oradea nu a putut procura de la autorităţile maghiare dosarul cauzei, pentru a susţine vinovăţia acestora. Aşa că au fost achitaţi...

Comentarii
Trebuie să fii autentificat pentru a lăsa un comentariu.

Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.
2 Comentarii
Da pe Mihai Patrascu nu-l sarbatorim ?
„Declaraţia de autodeterminare naţională”..domnule profesor de istorie a PRM !!!
Postat 12 Octombrie 2020, 16:33 de shareware
...
Naționalistul Drecin propunea o placă care-l excludea pe maghiar, câtă perversitate, nu mă mir de existența unor demenți pe aici. Nu ne vindecăm niciodată.
Postat 12 Octombrie 2020, 09:03 de oradeaveche
count display

CURS VALUTAR

  • 1 USD = 4.1224 RON
  • 1 EUR = 4.8731 RON
  • 1 HUF = 0.0134 RON