Teoria conspiraţiei

E tot mai mare numărul celor care cred că această criză provocată de coronavirus a pornit de la o acţiune deliberată, că este parte a unui plan de destabilizare planetară din care unii trebuie să câştige cu preţul distrugerii altora. Reţelele sociale sunt un iad din punctul acesta de vedere. Oricâte reguli de funcţionare responsabilă ar avea, prin ele se răspândesc zilnic zeci de teorii, care mai de care mai spectaculoase.

Cei mai mulţi nu au nicio urmă de îndoială în ceea ce priveşte teoria lor: ştiu cum stă de fapt treaba, cine cu cine se bate, de unde a pornit criza, unde au greşit mai-marii lumii, care sunt proştii şi care sunt deştepţii. Numărul celor care se scarpină în cap îngânduraţi în încercarea de a înţelege ce se întâmplă acum în jurul nostru este din ce în ce mai mic. Trăim vremurile certitudinilor! Iar, ca într-un război psihologic, toţi "credincioşii", indiferent de tabăra în care se află, cred că ceilalţi ascund adevărul.

Din motive ce ţin probabil de psihologia umană, foarte mulţi dintre semenii noştri trăiesc cu impresia că sunt în permanenţă minţiţi. Respingând variantele oficiale şi aderând la scenarii mult mai întunecate, îşi injectează doze din serul libertăţii şi încep să plutească iluzoriu peste sistem ca nişte baloane imense cu aer cald, uitând că, oricât de frumoasă e plutirea, tot pe pământul de care sunt legaţi cu nişte frânghii lungi şi puternice trebuie să se întoarcă.

Unii spun că statul în auto-izolare este o prostie, alţii, dimpotrivă, că e singura şansă de a limita proporţiile pandemiei. Televiziunile ne îndeamnă să avem măşti când ieşim din casă, Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă purtarea lor doar dacă tuşim, strănutăm sau suntem în preajma oamenilor bolnavi. Grafice şi tabele apărute din străfundurile intereselor obscure spun că China e aproape neatinsă de virus, în timp altele arată contrariul. Iar Trump numeşte coronavirusul "the Chinese virus". Nu e de mirare că suntem derutaţi.

Faptul că acum stăm în casă protejându-ne şi strangulându-ne economic poate fi ori cea mai proastă acţiune din istoria omenirii, ori cea mai înţeleaptă. Oprirea motoarelor economiei mondiale poate să fie o "apocalipsă" în absenţa Apocalipsei, un rău necesar. Dar, deocamdată, nu cunoaştem efectele, cel mult le putem bănui. Vremea analizelor nu a venit încă. E perioada teoriilor, a pronosticurilor, a necunoscutului, a fricii. E o situaţie complet nouă pentru fiecare, aşa că îi putem bănui de bravură pe toţi cei care joacă rolul siguranţei de sine.

Revenind la scenarită, dintre toate variantele pe care le-am auzit până acum, lipseşte cea a unei invazii extraterestre. Ar fi, probabil, singura ce i-ar putea unifica în cuget şi simţiri pe toţi pământenii. Există şi dovezi palpabile. În "Războiul lumilor", romanul lui H.G. Wells, oamenii reuşesc să-i distrugă pe invadatorii extratereştri cu cea mai mică vietate de pe pământ, o bacterie, pentru care sistemul lor imunitar nu era pregătit. Păi, nu e clar că extratereştri au învăţat lecţia şi s-au întors pregătiţi?