La începutul anului 2010, Primăria a "ascuns" pubelele şi containerele orădenilor de la blocuri în cuşti pe care locatarii, după ce îşi lasă gunoiul, trebuie să le închidă cu cheia. Scopul era de a împiedica oamenii străzii să mai cotrobăie prin gunoaie, astfel ca orădenii să poată colecta deşeurile menajere separat de cele reciclabile.
Problema e că prea puţini concitadini depun micul efort de a deschide, respectiv închide cuşca de fiecare dată când îşi lasă gunoaiele, astfel că boschetarii au în continuare acces liber la inutilele ţarcuri. În consecinţă, unele asociaţii au şi început să le modifice, aducându-le o îmbunătăţire de care aveau nevoie din start: ferestre prin care să se poată doar arunca deşeurile, nu să se şi scoată. Iar uşa ţarcului să fie deschisă doar de lucrătorii de salubritate...
Împrejmuiri inutile
Amplasarea incintelor pentru pubelele orădenilor a demarat la începutul anului 2010 în cartierul Nufărul. Iniţiativa a fost bine primită de locatari, pentru că toată lumea îşi dorea să scape de mizeriile pe care le lasă scotocitorii în jurul pubelelor, după ce îşi aleg "marfa" de care au nevoie.
Fiecare asociaţie de proprietari a primit chei pentru ţarcuri, pe care trebuia să le multiplice pentru fiecare locatar în parte, iar orădenii aveau simpla datorie de a închide incintele de fiecare dată după ce îşi aruncau gunoaiele. Efortul s-a dovedit, însă, prea mare. Aproape toate ţarcurile puse în oraş de Primărie rămân constant deschise, astfel că oamenii străzii au pe mai departe liber să intre şi să scotocească prin gunoaie. Faptul compromite colectarea selectivă: degeaba aruncă orădenii deşeurile reciclabile în recipientul specific, căci vin aceiaşi boschetari, care amestecă toate gunoaiele.
Tot degeaba
Unele asociaţii de proprietari au căutat soluţii ca orădenii să nu mai poarte după ei cheia, dar ţarcurile să rămână închise. Şi au şi găsit! Au obţinut avizul Primăriei pentru a face mici ferestre împrejmuirilor, care să se deschidă numai cât oamenii să arunce gunoiul, dar insuficient de mari ca boschetarii să mai poată "verifica" pubelele.
Astfel, cheia de la uşa ţarcului este folosită doar de muncitorii RER, care le deschid cât golesc pubelele, iar apoi le închid la loc. "Iniţiativa e foarte bună, pentru că aşa colectarea selectivă s-ar putea face la modul serios şi la blocuri", zice directorul tehnic al RER Ecologic Service, Ionel Ban (foto).
Totuşi, Ban a constatat că la unele asociaţii care şi-au făcut ferestre ţarcurile sunt în continuare deschise. Cel mai probabil, unii cetăţeni nu s-au obişnuit să arunce pe gaură sacul de gunoi, aşa că au deschis uşa şi au lăsat-o aşa, conform vechiului obicei. "Ar trebui ca preşedinţii de asociaţii şi locatarii să fie mai atenţi, pentru că altfel investiţia se dovedeşte de prisos", spune reprezentantul RER.
Cereţi ţarcuri!
Conştientizând că soluţia e mult mai bună decât varianta iniţială, Primăria a şi decis, de altfel, ca următoarele ţarcuri ce le va amplasa în cartiere să fie făcute direct cu fereastră. "Aceste incinte se amplasează la cererea asociaţiilor de proprietari, care trebuie să aibă acordul majorităţii locatarilor. După solicitare, în trei zile ne deplasăm în teren şi luăm comanda", explică Mircea Stejeran (foto), şeful Serviciului Control Servicii Publice şi Spaţii Verzi. Solicitarea se poate face în scris Primăriei sau la numărul de telefon 0731/21.22.85.
Până în prezent, municipalitatea a montat circa 200 de ţarcuri, acoperind aproximativ jumătate din asociaţiile de proprietari. Aceste incinte, deja instalate, nu vor fi modificate de municipalitate, însă la ele pot interveni locatarii. Dacă mai mult de jumătate din ei doresc ca ţarcurile să aibă ferestre, depun la Primărie o cerere de avizare, iar apoi pot să facă această lucrare pe banii asociaţiei.
Concluzia e amară: la orădeni nu dă pe dinafară simţul răspunderii privind propriile gunoaie. Dacă ar fi fost aşa, ţarcurile n-ar avut nevoie nici de avize, nici de ferestre...
MODEL NEMŢESC
Gunoiul, plătit la "kil"
Incintele care adăpostesc recipientele de gunoi ale orădenilor sunt făcute după un model nemţesc, văzut de primarul Ilie Bolojan în oraşul german Halle, similar Oradiei ca număr de locuitori. Acolo, toate tomberoanele sunt închise în astfel de ţarcuri, iar fiecare locatar din bloc are cheie.
Diferenţa e că nemţii o şi folosesc! Există şi o explicaţie pentru care modelul german funcţionează: cetăţenii plătesc tarifele pe cantitatea de deşeuri colectate, nu o sumă fixă lunar, ca la noi. Astfel, ei ştiu că trebuie să ţină incinta închisă, astfel ca alţi vecini din alte blocuri să nu-şi poată arunca gunoaiele în pubelele lor, ca să plătească mai puţin.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.