Ţara lui Gaiţă

Îl ştiţi pe Gaiţă, cel cu interviurile alea absurde luate oamenilor pe stradă, în special celor din sate uitate de lume? Îl ştiţi. Săptămâna trecută am văzut o înregistrare, veche de vreo doi ani, în care întreba nişte săteni din judeţul Ialomiţa care este limba oficială în Ardeal. Răspunsuri, unul şi unul: ardelenească, maghiară, moldovenească, săsească, engleză... Cel mai adesea, răspunsul era "nu ştiu". Materialul ar fi putut fi trist, dacă nu era vesel. La fel cum ar fi putut fi vesel dacă nu era, de fapt, foarte trist.

Rubrica lui Gaiţă pare să fie făcută pe baza acelui raţionament care spune că, dacă judeci inteligenţa unui elefant după abilitatea de a se sui într-un copac, cel mai probabil elefantul va părea un idiot. "Geniile" care cunosc limba oficială din Ardeal şi s-au amuzat privind la televizor, s-au enervat, probabil, spunând că din cauza "proştilor" ţara merge prost, iar noi, românii, suntem o naţie de ruşine. I-aş sfătui să renunţe la părerea aceea.

Dacă toţi nefericiţii din imagini, fără excepţie, ar fi ştiut care e limba oficială în Ardeal, România n-ar fi fost cu nimic mai bună. Ghinionul oamenilor a fost că s-au trezit cu un microfon şi o cameră de filmat în faţă, împreună cu o dilemă ce îi interesa câtuşi de puţin spre deloc. Pe scurt, omul nepotrivit faţă în faţă cu problema nepotrivită. În realitate, nu proştii duc România de râpă, ci inteligenţii, cei care ştiu ce limbă e oficială în Ardeal, dar care, din păcate, se află pe partea negativă a Forţei.

Dacă realizatorul ar fi făcut acelaşi sondaj de cultură generală în Piaţa Universităţii din Bucureşti, cu siguranţă că materialul şi-ar fi pierdut hazul. Dacă i-ar fi întrebat pe românii plecaţi din ţară ce limbă se vorbeşte în Spania, Italia sau Germania, ar fi fost alungat şi bombardat cu căpşuni, coji de pizza şi halbe de bere. Discuţiile sale cu sărmanii aleşi deloc la întâmplare sunt predispuse la astfel de enormităţi şi nu au alt rol decât să îi facă pe mediocri să se creadă supradotaţi.

La începutul anilor ’90, mulţi reprezentanţi de la vârful clasei conducătoare au fost oripilaţi să afle, tot de la Viorel Gaiţă, că apa conţine două molecule de hidrogen şi doar una de oxigen. Unii, care au promis că vor lua măsuri pentru remedierea situaţiei, au ajuns europarlamentari dar tot n-au rezolvat problema.

Mutarea focusului lui Gaiţă pe cei de la talpa ţării nu cred că face vreun bine cuiva. Treaba celor de acolo nu e să stea prin biblioteci sau să meargă la conferinţe, ci să muncească. Sătenii din Ialomiţa ar face infinit mai bine ţării şi societăţii dacă ar fi harnici, dacă şi-ar lucra pământurile, dacă şi-ar dezvolta comunitatea şi n-ar mai depinde de ajutoarele sociale de la stat.