Umplută de oameni de cultură, istorici, prieteni şi cititori, Sala Mare a Primăriei Oradea a găzduit, marţi, lansarea a două noi cărţi semnate de Mircea Bradu. Cunoscut om al literelor, director al Teatrului de Stat între 1977 şi 1992, acesta completează seria titlurilor proprii cu volumele de teatru "Hotărârea" şi "Unul dintre noi să mă vândă". Ele cuprind piese cu subiect istoric, scrise în perioada 1968-1970, adăugite până azi.
Evenimentul a fost moderat de istoricul Cristina Puşcaş, seria luărilor de cuvânt fiind deschisă de cunoscutul actor Mircea Diaconu: "În acea vreme (în anii ’70 – n.r.), în teatrul românesc erau aprinse nişte lumini, iar una din ele era la Oradea. Directorii de teatru erau nişte vrăjitori, nu doar nişte manageri, care făceau lucruri extraordinare, între care şi Mircea Bradu".
I-a urmat universitarul Ion Simuţ, care a arătat că "teatrul lui Mircea Bradu este apropiat de cel al lui Marin Sorescu. Transformă proza în teatru, el este un prozator sub textul pieselor, un om de teatru cu o experienţă de câteva decenii, dar şi un om de cultură, reprezentant al unei tradiţii regionale, unul din stâlpii revistei Familia", seria care apare astăzi.
Fiind piese de teatru cu subiect istoric, în ele apar personaje şi situaţii inspirate din istoria românilor. Despre ele au vorbit istoricii Sorin Şipoş şi Gabriel Moisa. "Ambele piese trebuie judecate în contextul epocii, fiindcă au fost scrise în perioada destalinizării şi a falsificării istoriei", a precizat Şipoş. În piesa "Hotărârea" apar Menumorut şi Vlad Ţepeş, iar în "Unul dintre noi să mă vândă" - Horea. "Despre Horea se spun diverse lucruri de către neprofesionişti. Aici avem un Horea în limitele bunului simţ, care a făcut răscoală, nu revoluţie", a arătat Gabriel Moisa.
Vechi angajat şi deplin cunoscător al realităţilor teatrale din Oradea ultimelor decenii, Elisabeta Pop a făcut referire la Mircea Bradu ca director al instituţiei. "Era prieten cu toată lumea, a scos teatrul din găoacea locală şi l-a pus pe harta naţională. A încercat să aducă mai multă cultură decât teatru şi să aducă actori din Bucureşti spre noi", a spus E. Pop. Tot despre activitatea profesională a lui M. Bradu a vorbit criticul literar Valentin Chifor, accentuând asupra contribuţiei la apariţia, în 1965, a celei de-a cincea serii a revistei Familia.
La eveniment au fost prezenţi P.S. Virgil Bercea, episcopul greco-catolic al Oradiei, respectiv P.S. Sofronie Drincec, episcopul ortodox de Oradea, ultimul profitând de ocazie pentru a propune amplasarea, în faţa catedralei ortodoxe din centrul civic, a unei statui a Lupoaicei Capitolina.
Cuvântul de încheiere i-a aparţinut autorului. "Am început să scriu teatru pentru că mi-a plăcut istoria şi am făcut-o când tatăl meu era la război", a spus Mircea Bradu. Omul de cultură a amintit că debutul său în scris a fost în 1947, la vârsta de 10 ani, fiind prima dată publicat în ziarul Crişana în anul 1950. "Eu m-am născut la modul propriu într-o bibliotecă, cu radio. Ceea ce fac e pentru ca acest popor să fie salvat prin cultură", a încheiat M. Bradu.
La finalul evenimentului autorul a acordat autografe. Cele două cărţi pot fi comandate de la Editura Arca.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.