Şcoală pe stil nou

Câţi dintre adulţii de azi îşi pot imagina o clasă fără catedră pentru profesori şi fără bănci pentru elevi? Cine ar crede că un elev poate învăţa foarte bine chiar dacă nu are teme de casă şi nu dă teste? Aşa se întâmplă în unele şcoli şi grădiniţe din Oradea, care au implementat sisteme de educaţie alternativă.

Mulţi părinţi au îmbrăţişat cu entuziasm metodele de predare ale pedagogiilor Waldorf, Step by Step şi Freinet, chiar dacă asta înseamnă ca micuţii lor să facă şcoala altfel de cum au făcut-o ei. Atât cei mari, cât şi cadrele didactice au înţeles că societatea e diferită faţă de cea de acum 20-30 de ani, aşa că e firesc ca şi pedagogia să fie diferită.

Acelaşi scop, mijloace diferite

Alternativele educaţionale apărute după 1990 sunt pedagogii acreditate de Ministerul Educaţiei, care respectă programa şcolară, dar au metode diferite de a o aplica faţă de şcoala clasică, rezumată de multe ori la o ecuaţie pe cât de simplă, pe atât de păguboasă: dascălul predă, elevul notează.

Pentru preşcolarii din Oradea, astăzi există o singură alternativă: Waldorf. Grădiniţa Luceafărul a implementat acest sistem anul trecut, cu două secţii în limba română şi una în maghiară. Metodele pedagogice sunt mai artistice: aproape tot timpul micuţii cântă, dansează, desenează, iar talentele şi abilităţile lor ies astfel la suprafaţă. Nu există grupe de vârstă, micuţii fiind amestecaţi, indiferent câţi ani au, căci asta îi ajută să se integreze mai uşor.

Directoarea grădiniţei, Lidia Petrica (foto), afirmă că părinţii sunt mulţumiţi de sistem, drept urmare are grupele pline: "Părinţii spun că pedagogia este la înălţimea aşteptărilor lor". Singurul cost al părinţilor e contribuţia lunară pentru masa copiilor, iar înscrierea se face prin depunerea dosarului, ca la oricare altă grădiniţă.

Afară cu băncile

Părinţii care caută o alternativă educaţională când trebuie să-şi dea copilul la şcoală au două opţiuni: Step by Step, în traducere Pas cu Pas, sau Freinet, denumită astfel după Celestin Freinet, francezul care a fondat acest sistem pedagogic.

Prima şcoală care a introdus sistemul Step by Step a fost Liceul Teologic Greco-Catolic Iuliu Maniu, în 1998. Esenţa lui este învăţarea prin descoperire, ceea ce înseamnă că elevilor nu li se predau direct toate noţiunile, ci sunt lăsaţi să le descopere prin exerciţii.

"Din amenajarea sălii dispar băncile şi scaunele fixe, ele fiind înlocuite de măsuţe cu câte 5-6 scaune (foto), numite centre de lucru", explică directorul şcolii, Andrei Cristea. Pentru a-şi înscrie copilul în aceste clase, un părinte trebuie să participe la o întâlnire în care i se explică ce presupune sistemul, să asiste la ore şi să dea un test ca să demonstreze că a înţeles procedeul.

Fără note sau teste!

O zi de şcoală începe prin explicarea de către învăţătoare a ceea ce vor preda în ziua respectivă, ele introducând noile noţiuni şi reamintindu-le cele învăţate. Fiecare centru de lucru reprezintă o materie şcolară (matematică, limba română, geografie etc.) şi are câte o listă cu sarcini pentru elevi, iar copiii aleg de unde vor să înceapă. Pentru rezolvarea sarcinilor ei lucrează individual sau în echipă. Când au terminat, se mută la alt centru. Într-o zi de şcoală, fiecare elev trece pe la fiecare centru, adică învaţă din fiecare materie.

După masa de prânz, copiilor li se evaluează exerciţiile făcute. Greşelile, dacă există, nu le sunt înroşite de învăţătoare, ci doar explicate şi îndreptate. Niciun elev nu primeşte note, pentru că în Step by Step nu se fac ierarhizări. Fiecare elev are un caiet de evaluare, completat periodic de învăţătoare, în funcţie de competenţe. De pildă, la limba română, dascălul scrie cât de bine ştie copilul să citească sau dacă înţelege un text auzit. De asemenea, copiii nu dau teste, însă participă la concursuri cu alte şcoli.

Şi în Oradea, şi în judeţ

Programul de şcoală se încheie la ora 16, şi niciun elev nu merge acasă cu cărţi sau caiete, pentru că niciodată nu are teme de făcut. În privinţa costurilor de şcolarizare, părinţii plătesc 5 lei pe zi pentru mâncare şi lunar 40 de lei pentru materiale didactice, astfel că nu cumpără niciodată rechizite.

Sistemul Step by step mai este implementat în Oradea la Şcoala Generală George Coşbuc, la Liceul Ortodox Episcop Roman Ciorogariu şi în judeţ la şcolile generale din Aleşd şi Marghita. La acestea părinţii plătesc doar masa copilului, dar fiecare cumpără rechizitele.

Şcolile au implementat această pedagogie doar pentru clasele primare, astfel că din clasa a V-a elevii trec la sistemul clasic. Directorul de la Liceul Greco-Catolic susţine, însă, că trecerea nu e deloc dificilă pentru elevii de la Step by Step, care se adaptează mai uşor decât şcolarii din sistemul clasic.

Lideri de mici

O alternativă pentru clasele primare este şi Freinet, regăsită din acest an şcolar la Şcoala cu clasele I-VIII nr. 11, deocamdată doar în clasa întâi. Această pedagogie pune accent pe stimularea elevilor să-şi exprime liber părerile şi să ia iniţiativa, dar şi pe munca în echipă. O clasă Freinet are bănci, dar nu are catedră, iar învăţătoarea stă printre elevi, insuflându-le ideea că micuţii îi sunt egali.

Clasa are un consiliu, în care săptămânal un elev e preşedintele, iar un altul secretar. Aceştia coordonează cu învăţătoarea întâlnirile de dimineaţă, când se discută ce activităţi vor face în ziua respectivă, şi nimeni nu poate lua cuvântul dacă nu s-a înscris pe lista de discuţii. La fiecare materie, elevii rezolvă fişe de lucru, pentru care sunt notaţi ca în clasele tradiţionale.

"Dascălii dispun de diferite tehnici de predare, pe care le aplică cum cred de cuviinţă", explică directoarea şcolii, Adelina Iacob (foto). De pildă, învăţătoarea Maria Kor impune liniştea în clasă prin... tăcere. "Ridic o mână, ceea ce înseamnă că e gălăgie în clasă şi mă deranjează, iar fiecare elev, când e atent la mine şi observă că am mâna ridicată,  face la fel. Când toţi au mâna ridicată, în clasă e linişte", explică învăţătoarea.

Continuitate

Din toamnă, şcoala orădeană va fi prima din România care va introduce sistemul Freinet şi la gimnaziu, urmând să fie înfiinţate o clasă cu predare în limba română şi una în maghiară. Sistemul va funcţiona similar ca la clasele primare: profesorii şi elevii vor ţine săptămânal un consiliu al clasei, în care vor discuta tot ce ţine de procesul de învăţământ şi ce şi-ar dori elevii să facă. "Aşa vom asigura ceea ce alte pedagogii alternative nu au: continuitatea", spune Iacob.

Şcoala a făcut în acest an noi înscrieri pentru clasa I Freinet, iar locurile au fost ocupate în totalitate. Dovadă că părinţii, care în mod evident vor ce-i mai bun pentru copilul lor, sunt deschişi către alternativele educaţionale. Chiar dacă asta înseamnă că şcoala copiilor lor nu seamănă mai deloc cu cea pe care au făcut-o ei...

CURSURI SPECIALE
Şcoliţi mai mult, dar plătiţi la fel

Alternativele educaţionale se acreditează şi se evaluează periodic de Ministerul Educaţiei, dar beneficiază de autonomie organizatorică. Totodată, cadrele didactice care predau într-o alternativă sunt plătite la fel cu acelea din clasele clasice. Ca să predea, educatorii, învăţătorii sau profesorii fac un curs specific, cu formatori pregătiţi în acest sens. Instruirea şi perfecţionarea lor este recunoscută de Minister, astfel că ei pot preda în alternativa studiată la oricare unitate de învăţământ.