Referendumul fricii și al urii

Indiferent dacă ai fost sau nu la referendum, indiferent dacă ai votat Da sau Nu, viața ta nu se va schimba deloc în bine începând de luni. Benzina, curentul, gigacaloria și mâncarea se vor scumpi în continuare, fără să fii chemat la un referendum pe tema noilor prețuri.

Referendumul ăsta a fost un fel de foc de artificii tras la Revelion - s-a terminat un an de rahat, începe altul și mai prost, dar noi stăm cu ochii în sus și aplaudăm vrăjiți exploziile colorate ce ne fac să visăm ca nişte copii şi să ignorăm toate relele din jurul nostru, de pe pământ.

Un referendum care exploatează temerile şi fobiile oamenilor nu ar trebui permis. Rezultatul său este previzibil, iar scindarea societății este inevitabilă. Iar orice manager de țară (ar trebui să) știe că un popor puternic este un popor unit. Adică exact ceea ce nu suntem noi acum. Fiecare exercițiu presupus democratic ne desparte și mai tare, ne trimite pe planete tot mai îndepărtate una de alta.

În secolul trecut, președintele unei țări formate din mii de insule și sute de dialecte a înțeles că nu poate menține națiunea unită dacă nu se vorbește aceeași limbă peste tot. Și așa s-a creat o limbă aproape nouă, cu elemente din toate cele vorbite pe teritoriul său, oamenilor lăsându-li-se libertatea de a folosi şi dialectele proprii. La noi, problema ar fi fost rezolvată probabil prin referendum. Și apoi să te ții scandal!

Referendumul este o armă extraordinar de puternică într-o democrație, dar nu pentru popor, ci pentru clasa politică. Să le analizăm succint pe cele de după 1989. La primele două (1991 și 2003) s-a votat pentru constituția nouă, ceea ce era o necesitate esențială în primul rând pentru clasa politică. În 2007 și 2012 s-a votat pentru menținerea sau suspendarea președintelui Băsescu, ceea ce a fost doar în interesul său politic.

Un altul, tot în interesul clasei politice, a fost cel legat de schimbarea sistemului de vot - trecerea la uninominal. De toate aceste referendumuri s-a ținut cont și au devenit literă de lege. Singurul referendum înfăptuit în interesul așa-zisului popor a fost cel din 2009, în care s-a votat masiv pentru parlament unicameral și reducerea numărului de parlamentari la 300. Ghinionul naibii, a uitat toată lumea de el și nu va mai deveni realitate în vecii vecilor!

Referendumul fricii și al urii din 2018 este ultima perlă adăugată la coroana inutilității și penibilului românesc. Un plebiscit din care, indiferent de rezultat, unii vor ieși victorioși fără să știe ce au câștigat de fapt, iar majoritatea zdrobitoare va ieși cu aripile tăiate pe termen lung.

Europa este o gagică perversă care ne place doar până la un punct. România s-a căsătorit cu ea în grabă și din interes, o căsătorie gay între două substantive feminine care dovedesc cu fiecare zi ce trece că nu se potrivesc mai deloc.