Războiul cenuşii: Construcţia unui crematoriu uman în Oşorhei îi revoltă pe localnici

Cutuma creştină i-a învăţat pe oameni că sunt făcuţi din pământ şi că în pământ trebuie să se întoarcă. Iar ultimul cuvânt în privinţa înmormântărilor îl are, fără îndoială, biserica.

În timp ce protestanţii, reformaţii şi catolicii permit incinerarea, ortodocşii sunt, se ştie, mai restrictivi. În unele ţări ortodoxe, precum Rusia, incinerarea e totuşi acceptată, dar Biserica Ortodoxă Română nici nu vrea să audă de aşa ceva. Vâslind împotriva curentului, o firmă bihoreană a decis să fie promotorul schimbării mentalităţii în ceea ce priveşte înmormântarea, astfel că în câteva luni va pune în funcţiune, la Oşorhei, primul crematoriu uman din judeţ. Care, deşi deocamdată are turnată doar fundaţia, a stârnit un val serios de nemulţumiri.

Funerarii automatizate

De o săptămână, localnicii din Oşorhei sunt agitaţi. Au aflat că în cimitirul aflat la ieşirea din sat spre Cluj, pe marginea drumului european, un investitor a început construcţia unui crematoriu uman, iar de atunci se tem că noul "cuptor" le va polua atât aerul, cât şi roadele pământului, cu cenuşa lui.

Administratorul firmei Phoenix Cremation Services, Dorin Gherghev, împreună cu soţia lui, Andrea, şi cumnatul Dorin Tuş, se gândesc la proiect de peste doi ani. "Crematoriul va oferi în primul rând locuitorilor din Oşorhei, dar şi din alte părţi, un serviciu nou, la standarde europene", asigură Dorin Gherghev, cunoscut şi ca administrator al cafenelei Sky din pasajul Vulturul Negru.

Cum va fi noua rânduială? La crematoriu, după o slujbă religioasă, decedatul ajunge într-o cameră frigorifică cu sertare mari, unde primeşte un număr inscripţionat pe trei plăcuţe metalice: una se aşază în sicriu, alta pe capacul sicriului şi a treia pe urna în care vor fi depuse rămăşiţele, pentru a asigura aparţinătorii că nu iau cenuşa unui străin. Apoi, defunctul ajunge în camera de incinerare, unde uşa "cuptorului" se deschide şi închide automat.

Oase, nu cenuşă

La intrarea în incinerator, sicriul, realizat special pentru a putea fi ars cu uşurinţă, stă pe un suport, automat şi el. La capătul sicriului e panoul electronic de unde un angajat va comanda incinerarea. În incinerator, utilizând gaz, cadavrul e ars de două ori la 1.000 de grade Celsius, în două camere distincte, pentru a exista siguranţa unei arderi complete. Nu va putea fi incinerată decât o singură persoană o dată, iar operaţiunea durează în jur de 90 de minute.

Singurele rămăşiţe, care pot fi fragmente din oasele mai mari, trec apoi într-un alt aparat, care le transformă într-o pulbere albă, aceasta fiind, practic, cenuşa dată familiilor. "Nu există cenuşă propriu-zisă, pentru că arderea e completă, iar de acest lucru ne asigură senzorii din incinerator", precizează Gherghev. Arderea completă face şi ca pe hornul crematoriului să nu iasă nici fum, nici cenuşă. "Vorbim de tehnologie de ultim moment, care nici nu există încă în România", zice administratorul.

Legea europeană

În timpul procesului, aparţinătorii pot sta, dacă doresc, într-o cameră anume amenajată, în care vor putea privi pe un monitor momentul în care defunctul e introdus în incinerator. "Se va lucra ca într-o farmacie, în condiţii de curăţenie exemplară şi de maxim respect faţă de decedat şi de aparţinători. Crematoriul va fi exclusiv uman", asigură Gherghev.

Odată ce primesc urna cu rămăşiţele decedatului, aparţinătorii decid ce fac cu ele: le îngroapă, le păstrează sau le împrăştie undeva. "Legislaţia europeană permite împrăştierea acestor rămăşiţe, tocmai pentru că nu vorbim de ceva toxic", explică administratorul. De altfel, legislaţia europeană şi un cod deontologic elaborat de Federaţia Internaţională de Incinerare i-au fost şi lui singurele repere în această investiţie, întrucât România nu are o lege care să reglementeze crematoriile umane.

"Ştiu că oamenii se tem cel mai mult că ar putea să le ajungă cenuşă sau miros în case, dar nu e posibil. Dacă un senzor detectează o anumită problemă, procedura se opreşte până la soluţionare. Mai mult poluează cei care fac iarna foc în sobe", susţine afaceristul.

Problema e amplasarea

Totuşi, localnicii din jurul cimitirului sunt nemulţumiţi peste măsură. "Nu ne deranjează investiţia propri-zisă, ci amplasarea incineratorului. Nici nu vreau să mă gândesc că ne vor ajunge cenuşa decedaţilor şi mirosurile grele în case", spune profesoara pensionară Maria Corbu (foto).

Şi ea, şi vecinii ei susţin că nu au ştiut de acest proiect până în urmă cu două săptămâni, când un reprezentant al firmei a aplicat un chestionar la casele din preajma cimitirului. "Ne-a întrebat lucruri generale legate de poluarea fonică produsă de maşini pe E60, de poluarea aerului şi, la final, dacă ne-ar deranja o astfel de investiţie", povestesc oamenii.

Revoltaţi sunt localnicii şi pe primarul comunei, Ioan Pop, căruia îi reproşează că nu le-a spus nimic de acest plan. Contactat de BIHOREANUL, edilul s-a prefăcut habarnist. "Nu ştiu despre ce vorbiţi, ce investiţie?! Eu acum sunt în concediu, căutaţi-mă când mă întorc!", a tăiat-o el rapid. Şi parohiile bisericilor catolică şi reformată sunt arătate cu degetul, pentru că îl sprijină pe Gherghev. De altfel, locul din cimitir unde se construieşte crematoriul este închiriat de cele două biserici.

"Nu vreau să mă ascund"

De cealaltă parte a baricadei, investitorul se aştepta la opoziţie. "Îmi pare rău că s-a ajuns aici, dar adevărul e că noi suntem deschizători de drum şi ne luăm toate şuturile în fund", zice Gherghev. Bărbatul spune că ineditul investiţiei sale deranjează, întrucât mentalitatea românilor e arhaică. "Puteam să-mi cumpăr un hectar de pământ în mijlocul pădurii şi să construiesc acolo, dar eu creez un serviciu pentru comunitate. El trebuie să fie la îndemâna oamenilor, nu să fug de ei", spune bărbatul.

Investitorul e convins că, la un moment dat, România va trebui să dezvolte acest sector, incinerarea fiind considerată de mulţi specialişti o practică mai bună pentru mediu decât înhumarea. De pildă, anul trecut, Ungaria s-a confruntat cu un val de inundaţii, iar pentru a nu infesta pânza freatică, vreme de două luni îngroparea morţilor a fost interzisă, singura soluţie acceptată fiind incinerarea.

În prezent, în România există un singur crematoriu funcţional, în Bucureşti, unde lunar sunt incinerate câteva sute de cadavre. În alte ţări europene sunt cu zecile: Marea Britanie are 251 crematorii, iar vecinii unguri 12. De altfel, cum Bucureştiul e departe, s-a ajuns în situaţia în care românii din vestul ţării, inclusiv din Oradea, merg la Debreţin să-şi incinereze decedaţii.

Inspecţii în teren

Deşi până acum n-a purtat nicio discuţie cu vreun localnic, Gherghev se declară dornic să explice oricui cum va funcţiona crematoriul care, cel mai probabil, va fi inaugurat în noiembrie. Totodată, administratorul susţine că nu face nimic ilegal, fiindcă are autorizaţia de construire de la Primăria Oşorhei şi aşteaptă răspunsurile de la alte instituţii - Agenţia pentru Protecţia Mediului, Direcţia de Sănătate Publică - unde a depus solicitările de avizare.

Nemulţumiţi, localnicii au depus şi ei sesizări semnate de o sută de persoane la aceste două instituţii, dar şi la Primărie şi la Inspectoratul de Stat în Construcţii, prin care cer construirea în altă parte a crematoriului. "Firma care face investiţia a cerut APM eliberarea avizului de mediu, urmând ca specialiştii noştri să meargă în teren, iar apoi să ia o decizie", spune purtătorul de cuvânt al APM Bihor, Loredana Ţîrţ.

Cel mai probabil, însă, vidul legislativ va permite construcţia pe acest amplasament, întrucât niciun act normativ nu include crematoriile pe listele serviciilor care trebuie ţinute la distanţă de zonele rezidenţiale, aşa cum se întâmplă cu fermele de animale sau cu fabricile. Iar dacă şi tehnologia se va dovedi atât de neotrăvitoare pe cât asigură investitorul şi nu va depăşi nivelul admis de noxe, specialiştii APM îi vor da undă verde. Va mai rămâne doar ca oamenii să accepte că vremurile se schimbă. Iar o dată cu ele şi obiceiurile...

INVESTIŢIE "URIAŞĂ"
Costuri pentru toate buzunarele

Dorin Gherghev se fereşte să vorbească despre cât îl costă investiţia din Oşorhei, rezumându-se să spună că este "uriaşă". Cât despre costurile unei incinerări, le descrie ca accesibile. "Minimul de servicii, adică transportul cu maşina frigorifică, depozitarea, sicriul ecologic şi incinerarea, se vor încadra în ajutorul social primit de la primării pentru înmormântare", asigură administratorul.

Pentru incinerarea unui decedat, aparţinătorii vor trebui să prezinte aceleaşi acte ca la o înmormântare obişnuită, adică certificatul de deces şi adeverinţele de la primării şi de la medic. În plus, va fi nevoie de un aviz al Poliţiei, întrucât prin incinerare dispare posibilitatea deshumării în cazul existenţei unei proceduri judiciare.