Război pe calea undelor

Urmăresc ştirile din ţară şi din străinătate mai mult la radio. O fac atât din mare drag de radio, cât şi din dorinţa de a mă proteja de imagini pe care nu mi le doresc, de agresivitatea informatică, de diverse forme de violenţă vizuală şi, mai ales, de manipulare. În toată nebunia care a cuprins mass-media în ultimii 20 de ani, radioul şi-a păstrat seriozitatea, bunul-simţ şi ştaiful, menţinându-se la mare distanţă de degradarea ce a cuprins multe televiziuni.

În timpul recentelor tulburări sociale şi politice, Radio România Actualităţi m-a surprins prin relatări ale protestelor care l-au poziţionat clar de partea demonstranţilor. În condiţiile în care radioul public, la fel ca televiziunea publică, a fost mereu suspectat că este instrumentul puterii politice, în timpul transmisiunilor din faţa Guvernului s-a simţit un vădit partizanat pro-demonstranţi. S-a mers până la a pomeni scandările "anti-PSD", ceea ce mi s-a părut un mare act de curaj pentru un post de radio expert în evitarea subiectelor sensibile.

Există o explicaţie pentru acest fenomen. Preşedintele-director al Societăţii Române de Radio, Ovidiu Miculescu, a fost unul dintre cei mai îndârjiţi oponenţi ai planului de eliminare a taxei radio-TV alături de alte taxe nefiscale, vârful de lance al campaniei electorale a PSD. Nefinanţarea publică a radioului ar putea duce SRR sub umbrela de influenţă a Guvernului şi a Parlamentului, i-ar ştirbi independenţa editorială şi i-ar afecta inclusiv stabilitatea financiară pe termen lung. Iar radioul public chiar merge bine faţă de televiziune, care se află într-o perenă groapă fără fund.

A doua surpriză a venit din partea Europa FM. Imediat după începerea protestului, radioul privat cel mai ascultat în oraşele din România s-a mobilizat şi a trecut la luptă. Emisiunile "România în direct" a lui Moise Guran şi "Avocatul Diavolului", cu Vlad Petreanu şi Cristian Tudor Popescu, şi-au mărit timpul de emisie în câteva zile pentru ca oamenii din toată ţara să-şi exprime părerile despre proteste, ordonanţă şi Guvern. Europa FM nu a mai putut mima echidistanţa şi nici măcar nu a intenţionat. A devenit un bastion al luptei pe calea undelor împotriva derapajelor de la vârful statului de drept.

Ascultându-i pe cei care sunau din toate colţurile României şi chiar din străinătate, puteai trăi cu impresia că întreaga ţară este împotriva PSD şi a Ordonanţei 13. O capcană în care se poate cădea uşor, pentru că publicul Europa FM, educat, potent financiar, cu orientări clare de dreapta, nu este suficient de eterogen pentru a reprezenta întreaga societate românească. Iar asta poate fi interpretată tot ca manipulare, cu voie sau fără voie. Realitatea nu este întotdeauna aşa cum o arată televiziunea, dar nici cum se aude la radio. Indiferent ce am crede şi ce am vrea, cel mai fidel indicator social şi politic rămân tot alegerile. Iar rezultatul lor trebuie respectat.