Orlando Balaş: "Oradea e departe de a fi verde!"

În ziua de azi, prea puţini din autointitulaţii "ecologişti" au cu adevărat preocupări în acest sector. Mulţi dintre ei doresc doar să devină cunoscuţi, să fie în centrul atenţiei prin tot soiul de acţiuni, dar în urma lor nu rămân multe. De cealaltă parte sunt însă cei care nu ţin la abţibildul de "verzi", dar fac mult mai multe pentru mediul înconjurător. Un astfel de orădean este Orlando Balaş.

Se fereşte să iasă în presă, pentru că nici nu este (încă!) specialist în mediu (dar acum urmează o facultate de profil), şi nici nu se consideră o persoană care să fi făcut ceva deosebit. Însă mulţi ştiu că, pe lângă faptul că este profesor de germană, ar putea fi foarte uşor şi un profesor de conduită ecologică...

Regrete

Profesor de germană la Universitatea din Oradea din 1997, în prezent lector universitar al catedrei de Franceză-Germană, Orlando s-a remarcat ca autor al cinci cărţi, dintre care cursurile sale de germană au fost tipărite în zece ediţii, ce s-au vândut în 20.000 de exemplare. A fost timp de doi ani cercetător oaspete la Universitatea din Viena, pe istorie şi literatură medievală germană şi islandeză, dar şi lector asociat la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj Napoca.

Cu asemenea realizări, simte un regret de fiecare dată când presa îl aminteşte doar ca fiind "fostul consilier al primarului Ilie Bolojan", asta pentru că între iunie 2008 şi iunie 2009 a fost sfetnicul pe probleme de mediu al edilului şef. Şi nu consideră că a reuşit să facă ceva deosebit, dat fiind că atitudinea orădenilor în această materie s-a schimbat prea puţin.

Cum a ajuns un profesor de germană consilier de mediu? "În 2007, când se dorea betonarea malului Crişului între podurile Dacia şi Ferdinand, bombardam zi de zi Ministerul Mediului şi Secretariatul General al Guvernului, unde era domnul Bolojan, cu e-mail-uri şi poze, cerând să se oprească lucrările", explică Orlando.

Preţ pe educaţie

După ce Ilie Bolojan a fost ales primar, l-a cooptat pe Orlando în echipa sa, acesta acceptând oferta pe considerentul că măcar 10% din timpul de lucru de la primărie şi l-ar aloca făcând ceva pentru natură. "Şi implicit pentru familia mea", completează Orlando. Luni întregi a fost cel care încerca să soluţioneze diferite probleme de mediu pe care le avea Oradea.

A renunţat la acest loc de muncă în primăvara lui 2010. "Mi-am dat seama că nu pot opri tăierile de copaci tot mai frecvente", explică el. În plus, i se născuse cel de-al doilea copil, şi dorea să se implice mai mult în educaţia lor. O ajută pe soţia sa, care are o firmă de amenajări grădini şi spaţii verzi, dar căreia i-a cerut să nu participe la vreo licitaţie organizată de instituţii publice. Convins că în ei e viitorul, Orlando şi-a învăţat copiii să nu risipească apa sau energia electrică şi să aibă respect pentru natură. Pentru că e încredinţat că numai educaţia poate să îl facă pe om să protejeze natura, "un miracol pe care noi îl distrugem zi de zi", e implicat în proiectele de educaţie ecologică ale Academiei Civice.

Funcţia pe care a deţinut-o nu l-a oprit ca, la câteva luni de la plecarea din primărie, să-i trimită primarului Bolojan o scrisoare deschisă în care îi cerea să nu construiască podul rutier de pe Sovata, proiect susţinut de edil şi care acum se materializează.

De la gesturi mărunte la proteste

După ce a cunoscut îndeaproape problemele oraşului, Orlando e convins că Oradea e departe de a fi "eco", adică mai are până la un standard sănătos de viaţă. "Avem multă poluare, de la CET, de la traficul imens, de la industriile care există în oraş şi în apropierea lui", spune el.

Tocmai de aceea consideră că orădenii ar trebui să se implice în plantarea de pomi şi îngrijirea lor. De asemenea, e convins că parcările s-ar putea realiza şi fără tăieri de copaci. "Aleile nu trebuie să fie perfect drepte", spune el, sugerând că betoanele pot ocoli pomii, dacă se doreşte acest lucru.

Orlando crede că oraşul ar fi mult mai bun dacă locuitorii săi şi-ar face din gesturile mărunte obiceiuri cotidiene: folosirea cu măsură a automobilului, utilizarea becurilor economice, instalarea la toalete a unor instalaţii de apă economicoase, renunţarea la aparatura electrică care consumă mult. "Un oraş « eco » nu înseamnă nimic sofisticat. Înseamnă a fi doar un oraş normal...".

Ce îl întristează e faptul că orădenii suportă prea multe. "Cred că sunt destule motive pentru care oricare dintre noi ar trebui să protesteze, inclusiv pentru distrugerea spaţiilor verzi". Altfel, e convins că vom ajunge să trăim într-o ţară defrişată, ducând un trai tot mai nesănătos. "Orădenii trebuie să ia atitudine când ceva le afectează drepturile legitime la aer curat, la linişte, nu să aştepte să vină altcineva să o facă pentru ei". Pentru că numai aşa putem asigura un viitor şi copiilor noştri...