Oradea ieri, Oradea azi: Drumurile, mereu o problemă

1930. Regulament nou pentru pavarea străzilor

În perioada interbelică, doar o mică parte a străzilor Oradiei erau amenajate cu pavaj sau asfalt. Acestea se aflau cu precădere în centrul oraşului şi, mai rar, prin cartiere. În anii ´20 oraşul s-a extins, prin dezvoltarea unor "colonii", însă infrastructura rutieră rămânea mereu în urmă.

În numeroase cazuri, localnicii se plângeau de drumurile desfundate, de praful ridicat de trăsuri şi automobile, dar şi de noroiul ce se forma la fiecare ploaie. Inclusiv străzile pavate aveau serioase probleme, datorită vechimii şi calităţii proaste a pavelelor.

În consecinţă, s-a dorit reglementarea amenajării străzilor. "Reparaţiunile radicale" urmau să se facă conform unui regulament publicat în Monitorul Comunal, în 1930, care delimita oraşul în două zone mari: cea construită înainte de Primul Război Mondial, respectiv cea construită după.

În primul rând, se dorea ca mare parte a cheltuielilor legate de amenajarea străzilor să fie suportate de către riverani, nu doar din bugetul oraşului. În funcţie de nivelul traficului, Consiliul Municipal decidea ce fel de pavaj era pus pe fiecare arteră. După amenajare, locatarii unei străzi nu mai puteau fi obligaţi la cheltuieli similare timp de 10 ani.

2016. Probleme vechi, soluţii similare

Regulamentul interbelic prevedea că proprietarii de pe stradă trebuie să plătească amenajarea carosabilului, a rigolelor de scurgere, a montării pietrelor de bordură, cât şi pavarea trotuarelor şi curăţarea finală a şantierului.

Cetăţenii puteau achita costurile în rate, iar cei care locuiau la colţul străzilor erau obligaţi să contribuie pentru ambele artere. Întreţinerea lor revenea în sarcina primăriei. În cazul în care pavajul pus trebuia spart pentru introducerea unor utilităţi, toate cheltuielile de desfacere şi refacere a drumului erau suportate de entitatea deţinătoare a utilităţii.

La peste 80 de ani distanţă, oraşul, mult extins, încă are circa 250 de străzi nemodernizate. Prin programul de reabilitare finanţat acum exclusiv din bugetul Primăriei, se modernizează anual 20-25 de străzi. Situaţia generală nu s-a schimbat deloc, cartierele noi având şi azi cele mai proaste străzi, împreună cu mai multe artere din vatra veche a oraşului. Soluţiile constructive sunt în mare parte aceleaşi, cu diferenţa că timpurile moderne au impus folosirea asfaltului în locul pavajului cu piatră cubică. Salubrizarea drumurilor şi aleilor cade şi acum în sarcina oraşului, prin operatorul de salubritate.