Oradea ieri, Oradea azi: Cum a ajuns cimitirul Olosig unul dintre cele mai mari parcuri ale oraşului

1970. Mormintele dintre blocuri

În începutul secolului XX, cartierul Olosig se afla în marginea oraşului, iar cimitirul (numit Nagy Temetö - Cimitirul Mare) era în capătul său nordic. În deceniile următoare, oraşul s-a dezvoltat, iar în jurul cimitirului s-au construit cartiere de case.

În perioada postbelică, locul lor a fost luat de blocuri, dezvoltându-se cartierele Rogerius şi Olosig, astfel că zona a rămas una închisă.

Treptat, pe măsură ce urmaşii celor înhumaţi acolo au început să dispară, locul a început să fie din ce în ce mai părăginit, riveranii reclamând acest aspect Primăriei şi ziarului Crişana în toamna anului 1970.

În acel an, printr-o decizie a executivului local, înhumările au fost sistate acolo, iar cetăţenii au fost obligaţi să întreţină spaţiile, totodată putând face şi lucrări de înlocuire a pietrelor funerare. Atunci s-a discutat despre posibilitatea transformării cimitirului într-un parc, fără a se putea estima un termen în acest sens. Ulterior, până în anii 1990, zona a fost lăsată pradă nepăsării, în timp crescând buruieni, iar mormintele distrugându-se sau fiind distruse voit.

(sursa foto Nagy István)

2022. Agrement şi sport

Nevoia unui parc pentru cel mai mare cartier din oraş a fost tot mai clară. În anul 1994, când deja cimitirul arăta foarte rău, municipalitatea a comandat un plan urbanistic zonal pentru regenerarea zonei.

Întocmit de arhitectul Ernest Pafka, acesta prevedea împărţirea cimitirului în patru parcele: câte una destinată bisericilor greco-catolică, romano-catolică şi reformată, şi una rămânând Primăriei.

Cultele şi-au asumat ridicarea unor edificii, mai precis lăcaşuri de cult, un centru cultural (unit), un cămin pentru bătrâni (al romano-catolicilor), iar Primăria şi-a dorit transformarea parcelei sale în parc, odată cu lărgirea străzii Coposu.

Planurile s-au realizat, dar în timp îndelungat. Amenajarea parcului s-a făcut abia în anii 2011-2012, când au fost create alei, au fost montate o fântână arteziană, filigorii şi bănci şi s-au construit terenuri de sport: unul de minifotbal, unul de minibaschet şi altul pentru skateboard. A fost asigurat iluminatul public, iar capelele au fost renovate.

Ulterior, prin parcul care a purtat numele Mihai Viteazul (pentru scurt timp), apoi Liniştii, a fost trasată o pistă pentru biciclete. Parcul este unul din cele mai mari din oraş şi foarte frecventat de localnici.