Oradea ieri, Oradea azi: Clădirea Băncii de Stat pentru Investiții de pe strada Mihai Eminescu

1923. Sediu bancar

Pe strada Mihai Eminescu, la nr. 3, lângă Palatul Apollo, se află o clădire elegantă, cu două etaje. Aparent neînsemnat, imobilul are o poveste ce gravitează în jurul banilor. Construit în anii 1922-1923 după proiectul arhitectului Spiegel Frigyes, un specialist budapestan care a activat mulţi ani la Oradea, în perioada interbelică a găzduit sediul Băncii Maghiare de Credit (Magyar Általános Hitelbank).

Cum era obiceiul, fațada unei astfel de clădiri este sobră, decorată cu piatră și cărămidă aparentă, un mix rar întâlnit în Oradea, specific mai degrabă caselor olandeze și englezești.

Ferestrele mari sunt arcuite la parter și rectangulare pe etaje, cele de la etajul I având ancadramente de piatră reprezentând cornul abundenței, capete de zeități și delfini. Pentru etajul al doilea s-a optat pentru ancadramente simple, cu bulbi. Imediat deasupra lor iese în afară podul clădirii. Intrarea nu este spectaculoasă, întrucât se aliniază ferestrelor de la parter și este decorată doar cu o grilă de fier deasupra ușii de lemn. Clădirea a fost naționalizată de comuniști în anul 1948.

2020. Apartamente centrale

Pentru scurt timp, între anii 1951-1959, clădirea a adăpostit sediul sucursalei Oradea a Băncii de Stat pentru Investiții, care se ocupa cu finanțarea tuturor categoriilor de lucrări edilitare, sociale, industriale, din transporturi, cultură etc. După ce câteva decenii a găzduit instituții bancare, având zilnic zeci de vizitatori, în prezent aici sunt locuințe particulare și sedii de firme, deci a devenit un spațiu mult mai liniștit.

Soluția aleasă în urmă cu un secol pentru fațadă a dus la menținerea sa în timp, fără degradări semnificative. De fapt, inclusiv mica suprafață tencuită de deasupra parterului se menține atât de bine încât trecătorul poate distinge și azi, în partea stângă, câteva dintre literele vechilor firme, atât ale Băncii Maghiare de Credit, cât și ale Băncii de Stat pentru Investiţii, acesta din urmă având textul scris peste cel vechi.

Din perioada comunistă a rămas doar fragmentul „t pentru investiții”, semn că pe faţada imobilului nu au fost făcute reabilitări capitale probabil niciodată.