De câte ori trec pe lângă un tomberon de gunoi îmi pierd încrederea în rasa umană. Parcă nu există un loc în care să vezi mai clar cât de departe suntem de statutul de fiinţe inteligente şi cât de mare e îndârjirea cu care ne opunem evoluţiei noastre ca specie. Umanitatea ar trebui să-şi pună deoparte planurile pentru maşini zburătoare căci, chiar dacă vor deveni realitate, rasa umană nu va avea inteligenţa necesară să le conducă. Noroc cu roboţii şi computerele.
Cum să te mai gândeşti la un viitor cu maşini zburătoare şi energii nepoluante când bipezii de pe Terra nu sunt capabili să colecteze deşeurile selectiv, să nimerească tomberonul cu punga de gunoi de la câţiva centimetri sau să turtească un flacon pentru a economisi spaţiu într-un tomberon pentru transportul căruia tot ei plătesc? Şi aşa tomberoanele ajung să cotropească spaţiile din jur ca nişte mici state în expansiune teritorială. Căci gunoiul trebuie să însemne musai şi mizerie, altfel nu se poate.
Ca indicator social, tomberonul este unealta ideală care ne arată toate hibele: cât suntem de lacomi, de leneşi, de nepăsători şi dezordonaţi, de iresponsabili şi egoişti, cât suntem de incapabili să privim în afara cercului nostru strâmt, cât de puţin ne pasă de mediul înconjurător, dar şi cât de mult ne închinăm la zeul Plastic. Degeaba ai casa curată, dacă în afara ei faci mizerie. Degeaba umbli tras la patru ace dacă arunci gunoaiele la întâmplare.
Când uşa "cuştii de gunoi" nu voia să se deschidă cu cartela magnetică, un individ pe lângă care treceam a început să smucească de ea cu furia unei maimuţe care vrea să scape de la circ. Înjura, îi făcea proşti pe toţi care o construiseră, ar fi luat-o la şuturi dacă n-ar fi fost din metal. De fapt, omul era nervos pentru că fusese trimis cu gunoiul. Şi aşa, tomberonul de gunoi mai scoate ceva la suprafaţă: cât de iuţi suntem la mânie, cât de rapid ne sare ţandăra când ceva nu merge cum vrem noi.
Ce va rămâne în urma atât de popularei sărbători de 1 Mai numai tomberoanele şi lucrătorii de la salubritate vor şti. Căci tomberonul este punctul terminus pentru toate sărbătorile noastre - în el ajung brazii de Crăciun uscaţi, ouăle roşii nemâncate, sticlele goale, flacoanele neturtite, cutiile de cadouri şi ambalajele de mâncare, iar în final, chiar cadourile şi mâncarea...
.jpg "Renumita pianistă Gabriela Montero concertează la Sounds of Oradea: „Fiecare notă pe care o cânt vine direct din inimă”")
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.