Mihai Neşu, inimă de leu: fostul stelist ajută copii cu dizabilităţi din Oradea

Câţi dintre orădenii care trec pe Bulevardul Cantemir bănuiesc că la parterul unui bloc cenuşiu ca multe altele se duc zi de zi, de dimineaţa până seara, bătălii pline de durere, dar mai ales de speranţă, pentru un zâmbet, o mângâiere ori un cuvânt, cât de scurt, cules de pe buzele unor copii "speciali"?

La Centrul Sf. Nectarie, înfiinţat de fostul fotbalist Mihai Neşu, câţiva tineri îşi oferă priceperea şi dragostea pentru recuperarea copiilor orădeni cu deficienţe neuromotorii. "Aşa e Mihai, nu poate avea grijă doar de el", zice directoarea Fundaţiei Mihai Neşu, Iulia Băcăran, despre inimosul care a făcut minunea. Un om cu un suflet uriaş care, deşi ajuns el însuşi într-un scaun cu rotile, e hotărât să se repună pe picioare, dar îi ajută şi pe alţii. În primul rând pe cei mici, fiindcă pe ei îi iubeşte cel mai mult...

"Un covrig..."

Mamă a unui băieţel de 2 ani şi 10 luni cu dipareză, Maria e o luptătoare care nu are timp de bocete. L-a dorit nespus şi de cum a rămas însărcinată a urmat toate recomandările medicilor, iar la soroc a ales să nască la Cluj, ca nu cumva să păţească ceva, cum s-a întâmplat cu altele, la Maternitatea orădeană. Neinspirată alegere. "Vă şi spun de ce", zice ea fără ocolişuri: "Am născut cu marele profesor Florin Stamatian, care m-a ţinut în travaliu 37 de ore. Rămas fără oxigen, creierul copilului a fost afectat grav". Până la 7 luni pediatrul nu i-a descoperit nicio problemă. "Diagnosticul l-am aflat, tot în Cluj, la Neurologie. Am plâns două zile fără oprire. Apoi am început recuperarea".

De atunci a încercat toate terapiile posibile. "La început copilul era ca un covrig, nu puteam nici să-i desfac picioarele ca să-i schimb scutecul". Acum, după 34 de luni de tratamente, inclusiv în Ungaria, Austria, Germania şi Turcia, "ne recunoaşte, indică obiecte, ne "zice" când îi este foame, articulează silabe". Preţul? Peste 20.000 euro cheltuiţi, plus energii de care nici nu se credea în stare.

"Soţul munceşte din zori până târziu, iar eu mă întreb în fiecare seară dacă am ales cele mai bune terapii. Dimineaţa, când băieţelul se trezeşte zâmbind, mi se risipesc toate supărările şi îndoielile", povesteşte Maria. Deja simte roadele tenacităţii, căci la Centrul lui Neşu copilul face progrese continuu. Visul ei? Să fie, cândva, pe picioarele lui!

Premianta mamei

Chiar dacă toţi micii pacienţi au afecţiuni neurologice extreme din naştere, datorită tratamentelor făcute consecvent unii pot deveni aproape independenţi. O dovadă este Anca Bungău (foto), născută cu tripareză spastică, încât nu-şi putea nici măcar îndoi picioarele, iar mâna dreaptă îi era complet chircită. A fost operată la vârsta de 3 ani, iar kinetoterapie face de la un an şi 2 luni.

Astă vară a terminat clasa a V-a într-o şcoală normală, fiind chiar premiantă, cu media 9,11. "Scriu cu stânga, am un sistem de prescurtări, iar când nu ţin pasul cu colegii las loc liber şi completez în pauze", povesteşte fetiţa. Învaţă şi îşi face temele singură, conştientă, cum spune mama sa, că "dacă va fi educată, un loc de muncă tot se va găsi şi pentru ea, oricât de greu ar fi".

Doina Bungău şi-a dedicat toată viaţa copilei, căreia îi este asistent personal, şi soţului, pensionat de boală, dar e plină de speranţă că niciun efort nu este zadarnic. Anca o şi răsplăteşte deja, ajutând-o la treburi casnice uşoare. "Stă sprijinită de chiuvetă şi spală vasele. Acum, din păcate, nu mai poate sta mult în picioare din cauza unei luxaţii de şold. Va fi operată din nou, dar trebuie să mai crească, pentru că oasele îi sunt încă în  formare", explică femeia cu o căldură simplă, de care numai o mamă poate fi capabilă.

Pentru orădeni

"Toate mămicile sunt luptătoare, adevărate eroine", spune directoarea Fundaţiei Mihai Neşu, Iulia Băcăran (foto), care l-a ajutat pe fostul fotbalist să pună pe roate Centrul Sf. Nectarie. La fel ca psiholoaga venită din Cluj şi kinetoterapeuta din Iaşi, nici ea nu e orădeancă, dar a ajuns aici impresionată de visul lui Mihai de a face ceva pentru copiii din oraşul natal. Până acum doi ani a condus un complex de grădiniţe şi şcoli private în Bucureşti, iar pe Neşu l-a cunoscut prin soţia unui alt mare fost stelist, George Ogăraru, cel mai bun prieten al lui Mihai şi vicepreşedinte al Fundaţiei.

"Mi-a zis că Mihai avea nevoie de un titirez care să se descurce cu Fundaţia. El făcuse voluntariat şi când juca în Olanda, la Utrecht antrena copii. Totdeauna a iubit cel mai mult copiii. După accident s-a gândit că dacă lui îi este aşa greu, copiilor cu dizabilităţi le e şi mai greu. În prima fază acolo a înfiinţat Fundaţia şi a plătit 78.000 euro pentru tratarea în străinătate a unor copii din ţară. Apoi şi-a dat seama că e nevoie de un centru de recuperare aici, pentru că degeaba faci o lună tratament şi nu ai continuitate acasă. Pentru aceşti copii orice stagnare e de fapt un regres", povesteşte Iulia.

Iniţial nu voia să rămână aici, dar a convins-o Mihai în urmă cu un an când, deşi tatăl său îşi trăia în spital ultimele zile, n-a abandonat ideea Centrului. Deschis anul acesta în iulie, Mihai i-a dat numele Sf. Nectarie tămăduitorul, şi tot Mihai a ales şi locul. Aşezământul are sală de recepţie, unde periodic se fac diverse evenimente (recent a fost invitat să vorbească părinţilor un învingător, regizorul Tedy Necula, născut şi el cu tetrapareză spastică), o sală pentru kinetoterapie şi una pentru terapie ocupaţională, folosită săptămânal şi de părinţii care primesc consiliere psihologică. "Ne ocupăm de 26 de copii. Mihai cunoaşte povestea fiecăruia şi vizitează Centrul în fiecare săptămână".

Tratament scump

Tratamentul copiilor costă atât de mult încât nicio familie înstărită nu şi l-ar permite. Cine îi selectează? Cum ajung aici? "Majoritatea părinţilor au auzit de noi de la grădiniţele speciale. Ne aduc dosarele medicale şi triem cazurile severe, dar avem şi criterii sociale", explică Iulia. Pentru că nu-i deloc comod să îngrijeşti un asemenea copil, unii taţi au dat bir cu fugiţii, aşa că prioritate au mamele care îi cresc singure. Ca asistente personale, primesc lunar indemnizaţii de vreo 600 lei, când doar o şedinţă de kinetoterapie le-ar costa, dacă ar plăti, 50 lei. Minutul şi leul...

Nici măcar fondurile oferite de Neşu şi strânse de Fundaţie nu ar ajunge pentru finanţarea Centrului fără alţi sufletişti. În oraş, de pildă, două companii locale, Bioclinica şi Plexus, au făcut donaţii, iar binefăcătorii care oferă sprijin online primesc în schimb tricouri şi body-uri pentru copii personalizate cu sigla Fundaţiei.

Terapie revoluţionară

Recent, conducerea acesteia a reuşit un lucru uimitor: a câştigat o finanţare de câteva zeci de mii de euro din partea Fundaţiei Vodafone pentru a instala la Centrul Sf. Nectarie prima cameră hiperbară din vestul ţării, pentru o terapie revoluţionară, foarte scumpă, dar şi foarte eficientă. "Clinici de medicină hiperbară există în ţară doar la Constanţa, Bucureşti şi Târgu Mureş, dar private", spune Iulia.

Practic, într-o incintă izolată, pacientului i se administrează oxigen la presiuni mari, iar acesta, dizolvat în plasma sanguină, limfă şi lichidul cefalorahidian, "repară" ţesuturile. Oxigenoterapia hiperbară, care în Germania ar costa 500 euro pe şedinţă (şi sunt necesare serii de 30-40), la Oradea va fi gratuită pentru copiii cu dizabilităţi, dar de ea vor putea beneficia contracost şi adulţi, încasările urmând să susţină activitatea pentru copii. Ar fi o altă minune, căci poate să vindece fracturi, septicemii, necroze, accidente vasculare, arsuri, scleroze multiple şi chiar pareze.

"Terapia hiperbară se va face chiar din luna aceasta, iar visul nostru este să creştem la 45 numărul copiilor pe care îi ajutăm", spune directoarea Fundaţiei.

Ar rămâne, însă, doar un vis dacă eforturilor Fundaţiei Mihai Neşu nu li s-ar alătura şi cele pe care ar putea să le facă orădenii înşişi, fiecare după puterea lui. Nu de alta dar, vorba aceea, dar din dar se face rai, iar exemplul de bunătate merită să fie urmat şi de alţii, cât de mulţi...

AJUTAŢI!

Cei care doresc să sprijine Fundaţia Mihai Neşu pot contribui donând orice sume în conturile RO63BTRLRONCRT0246793101 (lei) şi RO13BTRLEURCRT0246793101 (euro) sau online, accesând www.fundatiamihainesu.ro

AŞA E MIHAI NEŞU
"Să crezi, să iubeşti, să dăruieşti!"

Crescut într-o familie de intelectuali, cu o mamă tehnician şi tatăl medic (fost arbitru de fotbal şi candidat PNL la Primăria Oradea în 1992), Mihai Neşu (foto) a fost unul dintre cei mai iubiţi fotbalişti ai Stelei, suporterii alintându-l "Bişonul" datorită zulufilor blonzi, dar şi felului copilăros de a fi.

Cariera sa a luat sfârşit brusc în 2011, când s-a ciocnit de un coechipier la un antrenament al FC Utrecht. La început şi-a putut mişca doar pleoapele, apoi a reînceput să vorbească, ca, după ani de terapie, să-şi mişte mâinile.

Întors în Oradea la 2 ani după accident, Mihai a trecut prin nesfârşite încercări, ale divorţului, ale morţii mamei şi tatălui, ba chiar şi prin cancaneria tabloidelor care scriau că s-ar fi călugărit. E şi motivul pentru care încearcă din răsputeri să evite jurnaliştii.

De ce a făcut Centrul Sf. Nectarie? "Am avut onoarea să cunosc persoane care nu mişcau nimic şi abia vorbeau, dar care, cu minte, dragoste şi voinţă, fac lucruri minunate pentru cei din jur", explică el, adăugând că "ţara noastră stă jalnic la integrarea persoanelor cu dizabilităţi, şi doar mâinile de aur ale medicilor şi ingeniozitatea kinetoterapeuţilor mai ţin vii şi cu rezultate puţinele centre pentru recuperarea acestor oameni".

În viaţă, "importante sunt doar câteva lucruri: să crezi, să iubeşti şi să dăruieşti", spune Neşu, convins că Fundaţia pe care a făcut-o în folosul altora "e un pas chiar spre recuperarea mea".