Cele 400 de suflete din colonia de romi din Bălnaca sunt norocoase. De când a început pandemia şi până acum, niciun membru al comunităţii nu a fost infectat cu virusul Covid. Secretul? Aproape toţi au ascultat sfaturile Ramonei Varga, mediatoarea sanitară, şi au acceptat să fie vaccinaţi anti-Covid.
Femeia care a reuşit o astfel de performanţă este divorţată, nu are copii, dar are două locuri de muncă, iar în concediu lucrează ca muncitor sezonier în străinătate. Credeţi sau nu, descrierea e a unei femei rome...
Sprijinită de tată
Crescută în colonia de romi din Bălnaca, Ramona Varga, acum în vârstă de 41 de ani, a fost o copilă specială. Chiar dacă părinţii ei întreţineau familia cu patru copii doar din ajutoare sociale şi alocaţii, tatăl, Aurel, şi-a sprijinit odraslele să meargă la şcoală şi să înveţe bine, căci numai aşa, spunea el, puteau ajunge să ducă o viaţă mai bună.
Mona, cum îi spun toţi cunoscuţii, a terminat primele 8 clase la şcoala din sat, iar apoi s-a înscris la Liceul Tehnologic din Şuncuiuş, la electrotehnică. Deşi n-a fost pasiunea ei, n-a avut ce să facă. A ales şcoala cu puţine specializări doar pentru că era aproape de casă.
"Am avut noroc să mă nasc într-o comunitate care nu ţine cont de tradiţii. Aici nicio fată nu e obligată să poarte fuste colorate şi panglici, iar educaţia e importantă", explică Mona.
Nu s-a lăsat măritată
De-a lungul celor patru ani de liceu, fata a obţinut note mari, având o reputaţie de elevă bună la învăţătură. Îşi aminteşte că s-a integrat repede între colegi. "Acolo eram cu toţii amestecaţi: romi, români, nu conta ce erai...", îşi aminteşte ea. La final, a şi reuşit să obţină o notă peste medie la Bacalaureat - 7.78.
Plină de aspiraţii şi încurajată de rezultatele de până atunci, tânăra îşi dorea să urmeze şi o facultate, dar mama ei, Icoana, avea alte planuri. Considerând-o potrivită pentru măritiş, a vrut s-o mărite cu un tânăr de aceeaşi etnie din Marghita. S-a împotrivit. "I-am tot spus că nu-mi doresc încă un soţ. Îmi doream să fiu avocat. Voiam să ajut romii şi să-i apăr în instanţe. Mi-a înţeles, într-un final, dorinţa", mărturiseşte Mona.
Profa din Bălnaca
Ştia că pentru a da la facultate trebuie mai întâi să aibă un job serios, ca să se poată întreţine. La 19 ani s-a înscris, la Satu Mare, la un curs de pregătire pentru dascăli de limba romani, pe care l-a absolvit cu brio. Primul loc de muncă l-a primit după câteva luni: profesor suplinitor în satul natal.
Şi-a luat treaba în serios, iar elevii au îndrăgit-o de la început. Chiar şi cei români veneau la ora ei să înveţe romani. "I-am învăţat să scrie şi să se exprime corect. Nu-i aşa uşor pe cum pare", spune Ramona.
A dus generaţii întregi la olimpiade de limba romani, iar cei mai buni au ajuns până la faza pe ţară. Cu doi dintre ei se mândreşte şi acum. "Mereu i-am încurajat să-şi continue studiile. Un fost elev, Gheorghe, este poliţist la Bulz, iar un altul, Remus, a intrat la şcoala de agenţi de Poliţie din Cluj. Cu fetele e mai greu de lucrat, au nevoie de multă susţinere ca să nu abandoneze şcoala", povesteşte profa.
Fără facultate
După un an, în 2000, Mona s-a înscris la facultate. A învăţat pe rupte pentru examenul de admitere la Facultatea de Ştiinţe Juridice (azi Facultatea de Drept) a Universităţii din Oradea, şi a reuşit să ia peste 9. În primul semestru a primit şi bursă de merit, era în culmea fericirii!
S-a mutat într-un apartament cu chirie în Oradea, iar în sat mergea săptămânal, cu autobuzul. La oraş s-a confruntat, însă, pentru prima dată, cu discriminarea. În a doua sesiune din anul I, la examenul decanului Ovidiu Ţinca (n.r. - fost ofiţer de rang înalt în Securitate şi SRI, decedat), a primit o întrebare al cărei răspuns nu se afla în curs. "Ne-a întrebat despre Constituţia Angliei. Noi nu învăţaserăm aşa ceva. Am ştiut să răspund la toate întrebările, mai puţin la aia. Credeam că voi lua un 7 sau 8. Dar el mi-a dat 2. Ştiam că nu mă voia acolo, aşa că, fără să cer alte explicaţii, am renunţat să mai merg. Oricum nici nu îmi mai permiteam să stau în oraş", povesteşte femeia.
Exemplu personal
S-a resemnat cu timpul. A continuat să fie dascăl, iar în 2003 a făcut şi un curs de mediator sanitar la Direcţia de Sănătate Publică Bihor, rolul său fiind de a mijloci relaţia dintre cadrele medicale şi romii din comună.
De atunci încurajează gravidele şi tinerele mămici să meargă periodic la doctor şi să îi ţină curaţi pe micuţi, îi vizitează aproape zilnic pe bolnavi şi îi duce la spital când e nevoie, iar de-a lungul timpului a organizat mai multe campanii de vaccinare. "Acum 5 ani le-am dus pe toate femeile la un test Papanicolau gratuit la dispensar, unde venise o caravană cu medici. Le spun în fiecare an să-şi facă vaccinul antigripal, iar copiilor le ţin periodic lecţii despre igiena orală şi a mâinilor", spune ea.
Printre noile ei paciente se numără şi Ana Maria (foto), o tânără de 17 ani care a născut recent un băieţel, Santiago. Fiind minoră, Mona trebuie să o monitorizeze până la vârsta majoratului.
Caravana lui Mona
De când cu pandemia, Mona e şi mai insistentă în promovarea vaccinării. "Eu şi tatăl meu ne-am vaccinat primii, ca să vadă ceilalţi că nu păţim nimic. N-a fost uşor să-i conving, dar cei mai mulţi au acceptat ştiind că, dacă nu o vor face, vor avea restricţii de călătorie", povesteşte ea.
Aproape 90% dintre locuitorii coloniei s-au vaccinat cu Moderna în vară, când Mona a adus caravana de vaccinare de la Centrul de Sănătate din Bratca. Printre "clienţii" de atunci s-au numărat şi soţii Liţa (foto). "Am mulţi nepoţi şi copii. Am vrut să ne protejăm familia. Voiam de mult să fac vaccinul, dar am avut nişte probleme de sănătate şi n-am putut să merg din colonie. Am avut noroc cu Mona. Toate coloniile ar avea nevoie de un asemenea om de încredere, că altfel romii se vor vaccina greu", spune Sorin Liţa.
Între cei 385 de vaccinaţi e şi Maria (foto), o tânără de 24 de ani cu dizabilităţi motorii şi mintale. "O iubesc pe Mona. Are mereu grijă de mine şi de aia am ascultat-o", spune ea.
Datorită succesului caravanei, Mona îşi doreşte să mai organizeze una, pentru ultimii rămaşi nevaccinaţi.
Sezonieră în concediu
Femeia este mândră de ea şi de comunitatea din care face parte, dar are şi un regret: lipsa copiilor. A fost căsătorită 9 ani cu un bărbat din comună, de care a divorţat la 33 de ani, lucru rar întâlnit în comunitatea de romi. "Cred că am fost printre primele care a făcut asta. Nu ne-am potrivit. Eu munceam toată ziua, iar el nu făcea mai nimic. Cum n-am reuşit să avem nici copii, n-avea rost să mai continuăm", povesteşte Mona.
Între timp, femeia munceşte din greu şi îşi adună bani ca să se mute din blocul din Şuncuiuş unde locuieşte, visând la o casă în Bălnaca, în spatele celei în care a copilărit. Pentru asta, de câţiva ani, în fiecare vară, în concedii, merge să muncească sezonier în Italia sau Germania.
"Lumea crede că-i uşor cu două locuri de muncă. Dar salariul de mediator nu e mare, iar la şcoală sunt plătită la 4 ore, aşa că trebuie să cer mai mult de la mine", explică Mona, ambiţioasă şi încrezătoare că în curând se va întoarce acasă, în colonie. Demnă şi puternică, aşa cum îi stă bine unei femei independente...
CAMPIONI LA VACCINARE
Sub 20% în comună
Doar 36 de familii din colonia de romi din Bălnaca trăiesc din ajutoare sociale. Aproape jumătate dintre cei 400 de locuitori au plecat, după vaccinare, la muncă în străinătate. Alţii muncesc în Oradea sau în localităţi mai apropiate, făcând naveta cu trenul sau cu maşina.
Spre deosebire de campania demarată de Ramona Varga, în restul comunei procentul de vaccinare este foarte mic. Potrivit datelor transmise la mijlocul lunii trecute de Comitetul Naţional de Coordonare a Activităţilor privind Vaccinarea (CNCAV), în comuna Şuncuiuş doar 16,41% din populaţie era vaccinată cu cel puţin o doză de ser anti-Covid.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.