Mai uşor cu visurile de mai bine!

Mi-am amintit zilele trecute de Adrian Păunescu. Pe la începutul democraţiei româneşti, povestea, într-un interviu la radio, o istorioară din epoca Ceauşescu pe care o ştia din surse sigure. Un primar al unui oraş făcuse o cerere către un minister pentru a obţine ceva finanţare sau pentru a cere o investiţie locală, nu reţin exact. N-a primit niciun răspuns luni de zile. Dar, într-un joc incredibil al sorţii şi al lumii politice, peste mai puţin de un an, omul a fost numit în funcţia de ministru al respectivului minister către care făcuse cererea.

La puţin timp de la instalare, noul ministru s-a trezit în faţă cu cererea semnată de el ca primar. Şi, ce credeţi că a făcut? A respins-o! Când concitadinii stupefiaţi l-au întrebat cum de a fost posibil să-şi respingă propria propunere, omul a replicat lucid: "S-a schimbat perspectiva. De aici, lucrurile se văd altfel, iar cererea făcută de mine pe vremea când eram primar nu este foarte importantă. Priorităţile sunt altele, există lucruri mult mai importante de făcut". Iată un foarte bun exemplu despre cum se poate schimba felul în care vedem lucrurile.

Dacă mai ţineţi minte, în urmă cu 2 ani, mesajul care bubuia în societate era "Ieşiţi din casă, dacă vă pasă!". Pentru cei cu memoria scurtă, o parte a românilor se războiau cu guvernul PSD care voia să deformeze Justiţia după bunul plac, să o facă mai permisivă cu furăciunile, cu corupţia, cu interesele obscure. Jandarmeria îi apăra pe politicieni şi le dădea cu gaze în ochi protestatarilor. Acum, în aprilie 2020, sloganul generalizat e altul ("Staţi în casă!"), iar jandarmii mai au puţin şi ajung eroi naţionali. Vedem, aşadar, cum poezia publică se schimbă în funcţie de necesităţi, de urgenţe, de interesele stringente ale momentului.

Aşa că nu-i mai certaţi pe oamenii politici pentru că acum zic una, iar mâine alta. Ei sunt ca nişte vânzători voiajori care trebuie să-şi schimbe produsele şi discursul în funcţie de priorităţile momentului şi de necesităţile pieţei. Nu le mai cereţi să fie constanţi fiindcă, în businessul ăsta (până la urmă tot business este), dacă reciţi aceeaşi poezie ani la rând, zbori din schemă de nu te mai ţine minte nici măcar cartea de istorie. Exemple: Vadim, Funar şi mulţi alţii.

Adaptabilitatea este una dintre caracteristicile cele mai importante pentru supravieţuire. Dar într-o lume dominată de conservatorism, cei care se adaptează prea uşor nu sunt văzuţi bine şi ajung la gazeta de perete înţepaţi cu pioneze înroşite în foc. Românii s-au lăudat mereu că au muncit 40 de ani în acelaşi loc, că au folosit aceeaşi maşină vreme de 30 de ani, că au cumpărat paltonul de pe ei din primul salariu ("Şi uite, dom’le, că e ca nou şi acum!"). Dinamismul în gândire, adaptarea rapidă la nou, schimbarea de optică n-au fost niciodată virtuţi şi nici nu vor fi în grabă. Probabil din cauză că aproape 90% dintre români se declară bisericoşi, iar biserica, la rândul ei, este dependentă de ritualurile ei seculare. Deci, mai uşor cu visurile de mai bine!