Elitele şi elitiştii

Joi seară, pe vremea când Dică şi jucătorii săi se aflau în vestiar pentru returul cu Lazio, iar bravul Tudorel Toader era on-air, în plin recital anti-Kövesi, Stelian Tănase intra în sala mare a Primăriei Oradea pentru a le vorbi oamenilor despre elite şi modernizare. Din păcate, elitele culturale ale oraşului nu au puterea de a trece, de dragul culturii şi ideilor, peste diferenţele care le separă, aşa că Stelian Tănase a vorbit în faţa unei adunări omogene ce semăna suspect de mult cu o şedinţă de partid de opoziţie.

Cu toate acestea, discursul a fost moderat şi echilibrat, periat de marile şi dureroasele patimi politice ale vorbitorului. Pentru a descrie baiurile actuale cu elitele şi modernizarea României, primul preşedinte al Grupului de Dialog Social şi co-fondatorul revistei "22" a luat-o de la originile modernităţii în Europa. Cu rigurozitatea istoricului care este, Stelian Tănase a descris pe îndelete modul în care România a fost prinsă într-un angrenaj ce a oprit-o să ajungă la finalitatea procesului de modernizare. "A făcut doar două etape din patru", a sintetizat scriitorul. "Precum fotbalul românesc în Europa", l-am completat în gând.

Printre fapte istorice indubitabile, istoricul a strecurat şi opinii proprii. Una dintre ele, cea legată de sărăcie, este o temă profund ignorată de elitele politice actuale. "România nu şi-a rezolvat problema sărăciei, o problemă care influenţează direct inteligenţa noastră ca naţie. Sărăcia de la ţară ţine România jos, se propagă şi în lumea urbană şi infestează inclusiv sistemul economic". O altă întrebare pusă la microfon, aparent retorică,  a fost "Cine determină mersul istoriei, masele sau elitele?". Marx spune în scrierile sale că masele. Stelian Tănase crede că elitele: "Masele urmează elitele, ele sunt consumatoare de decizii. Elitele iau deciziile şi creează sistemele de valori".

Deşi, teoretic, jurnalistul şi omul de cultură are dreptate, paradoxala realitate românească îl contrazice. Nu putem trece cu vederea că elitele actuale, nepomenite pe parcursul conferinţei, dar prezente în aer la fiecare frază, au ajuns elite prin votul maselor, nu-i aşa? E vorba de acele mase care, în ziua ultimelor alegeri, au trecut şi pe la cabina de vot, în timp ce "elitiştii" erau la iarbă verde, la bere şi mititei. Prea scârbiţi de tot ce e în jurul lor, "elitiştii" nu s-au murdărit pe mâini cu tuşul de ştampilă şi au preferat deconectarea, fără să ştie că vor mânca cei mai scumpi mititei din viaţa lor.

La ieşirea din clădirea primăriei, elitelor politice nepomenite în timpul conferinţei li se făcea prezenţa printr-o portavoce, în Piaţa Unirii, de către câţiva protestatari ieşiţi în stradă din pricina raportului Ministrului Justiţiei. Toţi aveau acelaşi prenume, Demisia: "Dragnea, Demisia! Tăriceanu, Demisia! Toader, Demisia!"... Iar pentru a întregi tabloul, la televizor, FCSB confirma încă o dată, prin ciocnirea cu Lazio, pasiunea noastră bolnăvicioasă pentru jumătăţile de drum.