Două întâmplări frumoase

M-au vizitat acum câteva luni nişte amici dintr-un alt oraş. Într-o seară m-au rugat să le recomand un restaurant din Oradea unde să mănânce ceva bun, nu foarte scump. I-am trimis la un restaurant cu specific italian, unde mai merg şi eu din când în când. Nu fac numele public* pentru a nu fi bănuit de reclamă, deşi, o să vedeţi, ar fi din plin meritată. Când s-au întors, oamenii aveau nu numai burţile pline, ci şi o poveste care m-a lăsat mască.

Ce se întâmplase? Ajunşi flămânzi la restaurantul cu pricina, li s-a spus că nu mai există nicio masă liberă. Rezervare nu aveau. În acest moment a intrat în scenă patronul. Le-a spus că mai are un local similar, aflat nu departe, şi i-a întrebat dacă ar vrea să meargă până acolo. Oaspeţii au fost de acord.

Proprietarul s-a uitat pe camerele video ale celui de-al doilea local şi a văzut o masă liberă. A sunat şi a poruncit ca masa să fie rezervată, i-a întrebat pe clienţii călători ce vor să servească şi a plasat comanda. Pe când amicii mei au ajuns la restaurant, bucatele erau gata şi, pe deasupra, foarte gustoase. Povestea m-a lăsat mască. Reacţia patronului fusese atât de surprinzătoare, încât, după cum mi-au mărturisit, s-au simţit pe altă planetă!

A doua întâmplare a avut loc săptămâna trecută, în acelaşi local, şi a avut ca protagonişti patru oameni, dintre care unul eram eu. Am băut un aperitiv, am servit masa şi ne-am întins la poveşti. La un moment dat am întrebat dacă n-ar trebui să comandăm şi ceva desert. Ei bine, mă credeţi sau nu, peste fix cinci secunde a apărut ospătăriţa, o zâmbitoare şi o fericită cu munca ei, cu patru deserturi în mâini. Două de un fel, două de altul. "Astea sunt din partea casei", a anunţat audienţa rămasă perplexă.

În prima fază am bănuit că e o surpriză din partea prietenilor mei, dar s-au jurat că nu. Am căutat din priviri o faţă cunoscută în local de unde să fi venit dulciurile. Nimic! Fata a mai zăbovit câteva clipe să ne convingă că sunt din partea ei. Mi s-a întâmplat foarte rar în România să primesc astfel de bonusuri, iar când s-a întâmplat erau mici aperitive, mărunţişuri. Cele patru deserturi nu erau tocmai ieftine, de unde şi mirarea noastră.

Când ceva nu ne e pe plac, sărim la război. Suntem neiertători cu erorile celorlalţi, luăm totul personal, împroşcăm cu noroi în stânga şi în dreapta, răspândim greşeala, răul şi întâmplarea nefericită cu obidă şi nesaţ. Dar binele şi frumosul, deşi parcă tot mai anormale, există şi trebuie şi ele povestite. Morala acestor două poveşti? Lumea nu e chiar aşa de rea, cum spun tot mai mulţi oameni. Şi ar mai fi una, deloc neimportantă: nu investiţiile într-un local fac diferenţa, ci oamenii. Căci de la ei pornesc toate - şi binele, şi răul.

* BIHOREANUL a aflat că localul cu pricina este Due Fratelli, de pe strada Roman Ciorogariu. Numele lui merită menţionat, fără ca acest articol să fie un advertorial.