Donaldinho, Prietenul României

Când mergi în ţări exotice e bine să ştii limba băştinaşilor. Astfel scade considerabil riscul de a fi tratat drept duşman şi s-o sfârşeşti la proţap ori să admiri pe vecie frumuseţile locului dintr-o ţeapă arborată pe meterezele unei cetăţi. Dacă le mai duci localnicilor şi nişte mărgele de sticlă frumos colorate, ai şanse mari să ajungi om respectat şi chiar să urci în ierarhia locală până la statutul de semi-zeu.

În situaţia asta se află Donald Tusk, politicianul european pe care grosul populaţiei îl confunda, până joi seara, cu Donald Trump. Însă, după costum şi după modul în care a fost primit, oamenii şi-au dat seama că e cineva important din conducerea Europei, mai ales că a apărut la televizor în aceeaşi sală cu câteva VIP-uri locale de mare amplitudine penală. Iar când preşedintele Europei, sau ce-o mai fi el, a deschis gura în româneşte, s-a împrietenit pe loc cu râul, ramul şi cu întreg poporul român.

Ultimul străin de seamă care le-a vorbit românilor în limba română a fost tot un polonez, Karol Józef Wojtyła, de profesie papă, intrat în istorie cu numele de scenă Ioan Paul al II-lea. Diferenţa enormă între cele două speech-uri stă în calitatea publicului – Papa a avut un public mult mai de bună credinţă decât Donald Tusk. Cu toate acestea, dacă s-ar organiza acum concursul "Omul Anului", iar Donald Tusk (Donaldinho, pentru iubitorii de fotbal) s-ar afla printre opţiuni, primarul de Oradea n-ar mai avea nicio şansă la trofeu.

Să nu vă aşteptaţi ca şi britanicii să exulte la un discurs ţinut la Londra, în limba engleză, de către tanti prim-ministru a noastră. Nici nemţii nu s-ar entuziasma prea tare la o cuvântare germanică a preşedintelui Iohannis. Aici e marea diferenţă între naţiunile noastre ne-vecine şi pseudo-prietene – unele au fost sau încă mai sunt imperii şi lumea toată le-a învăţat limba, în timp ce ţările mici şi netoate din categoria "şi alţii" trebuie să le înveţe graiul dacă vor să deschidă gura în public.

Vorbindu-le pe limba lor, Mr. Tusk i-a tratat pe politicienii români ca pe nişte şcolari aflaţi la prima oră de engleză în care abia şi-au cunoscut profesorul. A ştiut că va ajunge cu excepţionalul său exerciţiu diplomatic la inimile auditoriului şi că i se va lipi pe frunte eticheta "Prietenul României". Totodată, le-a dat ocazia multora din sală să-l înţeleagă fără interpret, ceea ce i-a făcut să se simtă deştepţi. Dacă ar fi vorbit în engleză, ar fi fost un semnal de egalitate între politica mare, de unde vine dumnealui, şi cea de mijlocul codrului care se practică aici.

Următorul oaspete de seamă ce va călca, în curând, prin România este actualul şef al Bisericii Catolice, Papa Francisc. Şi bine ar face să se pună la curent cu limba română dacă vrea să câştige în simpatica şi excentrica noastră societate titlul de Sanctitatea Anului.