DJ Weinberger

Nu, A.G. Weinberger nu este DJ! Ar fi o înnobilare nemeritată pentru tagma DJ-lor, dar şi o pierdere prea mare, ireparabilă chiar, pentru scena muzicală, culturală şi de blues din România. Am pus acest titlu din cauză că, neobişnuit să-l văd singur pe scenă, înconjurat de scule digitale de tot soiul, mi s-a părut că arată ca un DJ.

Însă asemănările se opresc aici. OK, recunosc, am făcut-o şi pentru a mă juca minimal cu numele lui (i-am mai spus "A.G. Bluesberger" într-o cronică de acum câţiva ani), dar şi pentru a vă atrage atenţia asupra unui spectacol cu totul aparte.

A.G. Weinberger a făcut "Gringotronic" de unul singur. A adunat cântece din vremuri diferite, le-a împănat cu poveşti calde, le-a muzicalizat după pofta inimii cu ajutorul discret al tehnicii digitale (o pedală cu loop, un sampler, un mixer digital, un tam-tam electronic), al celei clasice (chitară rece, slide guitar, muzicuţă), dar şi prin extraordinar de versatila sa voce. A.G. s-a sofisticat prin simplificare, un efect pe care doar cei mari ştiu să-l atingă. De aici începe arta spectacolului!

"Gringotronic" este cel mai Weinberger concert din câte am văzut până acum, dar, paradoxal, şi cel mai puţin Weinberger dintre ele. Adică, deşi e plin de personalitatea artistului-povestitor sosit din viitor, nu are niciun cântec de-al său în setlist. A.G. a închinat conceptul spectacolului oamenilor, întâmplărilor şi lumilor care l-au marcat, dar şi publicului. Pentru el însuşi şi-a rezervat doar rolul de catalizator şi de mediator. S-a aşezat într-o parte a scenei, cedând centrul, într-un mod plin de respect şi recunoştinţă, celor care l-au format: B.B. King, Coltrane, Hendrix, Einstein...

Textele cântecelor nu mai sunt pe hârtii îngălbenite, ci pe tabletă. La tobe nu se mai află un tip înalt, cu bărbuţă, ci un laptop Apple fără pic de emoţie. Cele câteva măsuri ale chitarei, înregistrate chiar în timpul spectacolului şi redate în buclă de un aparat electronic, devin chitara a doua, în timp ce muzicianul face solo. Un singur om pe scenă şi mai multă tehnică digitală, fără ca aceasta să afecteze emisia de sensibilitate şi feeling.

Un spectacol foarte consistent şi bine construit ca "Gringotronic" poate fi prezentat oriunde în lume. Doar limba de prezentare trebuie schimbată. Bucăţile din care este construit au audienţă şi valabilitate universală, iar talentul de povestitor al lui A.G. nu s-ar perima în nicio altă limbă. Cei 250 de spectatori din Oradea, din sala Filarmonicii, i-au înţeles şi împărtăşit vibraţiile. Alte câteva sute de mii habar nu au că A.G. există. Iar în mod atât logic, cât şi paradoxal, asta îi creşte valoarea.