Aşa cum am arătat săptămâna trecută, Preşedintele României are atribuţii mult mai restrânse decât preşedinţii din alte regimuri politice în ceea ce priveşte investirea şi conducerea guvernului. Astfel, dacă în SUA preşedintele este şi conducătorul guvernului iar în Franţa preşedintele numeşte şi revocă primul ministru prezidând toate şedinţele guvernului francez care are principala funcţie de legiferare în regimul constituţional francez, în România preşedintele are doar rolul de a desemna candidatul la funcţia de prim-ministru.
Astfel, potrivit art. 85 alineat 1 din Constituţie, Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament. În acest scop, art. 103 din Constituţie reglementează investirea Guvernului. Astfel, Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.
Candidatul pentru funcţia de prim-ministru va cere, în termen de 10 zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului şi a întregii liste a Guvernului. Programul şi lista Guvernului se dezbat de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună. Parlamentul acordă încredere Guvernului cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor. Pe baza votului de încredere acordat Guvernului de către Parlament, Preşedintele României emite decretul de numire a Guvernului.
Ulterior acestei numiri, Preşedintele nu poate interveni semnificativ în activitatea Guvernului. Astfel, el poate doar să consulte Guvernul cu privire la probleme urgente şi de importanţă deosebită (art. 86) şi poate participa doar la acele şedinţe de Guvern în care se dezbat probleme de interes naţional privind politica externă, apărarea ţării şi asigurarea ordinii publice.
În afara acestor teme, Preşedintele poate participa la şedinţele Guvernului doar la invitaţia primului-ministru. De asemenea şi în caz de remaniere guvernamentală, preşedintele poate revoca şi numi miniştri doar la propunerea primului-ministru.
Din această scurtă prezentare, rezultă faptul că, în sistemul românesc preşedintele are atribuţii extrem de restrânse în raport cu Guvernul, atribuţii specifice mai degrabă unui preşedinte ales de Parlament decât unui preşedinte ales prin sufragiu universal.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.