Cu mai puţine spectacole decât în anii trecuţi, mă aşteptam să văd mai mulţi spectatori la FITO 2019. Dar, la unele, mai ales la cele înscrise în concurs, au fost multe locuri libere în sală. Am bifat 5 zile din cele 8 ale festivalului şi voi face o scurtă trecere în revistă a ceea ce am văzut.
"Familia Tót" (de Örkény István, regia Sânziana Stoican, Teatrul Ioan Slavici, Arad) s-a anunţat la un premiu cu un text puternic, montat inteligent şi jucat fără ezitări. "Before Breakfast" (de Eugene O`Neil, regia: Andrei şi Andreea Grosu, Teatrul Maria Filotti, Brăila) a fost jucat în două personaje dar a generat apăsări cât pentru o tragedie colectivă.
"Brutus sau Uciderea lui Iulius Cezar" (de Tüncer Cucenoğlu, regia Irakli Gogia, Tbilisi Drama Theatre, Georgia) a primit multe ovaţii la final, dar niciuna dintre ele pentru cel de la supra-titrare, care a fost un dezastru cu multe decalaje şi desincronizări ce au pus în umbră apreciabilele instrumente scenografice şi regizorale.
"Monstrul Nisipurilor" (de Csaba Szekely, regia Andi Gherghe, Teatrul Dramatic Fani Tardini, Galaţi) a intercalat echilibrat şi cu mult umor câteva poveşti care s-au ciocnit suficient de savuros pentru a justifica, în final, titlul ales de autor. Unul dintre spectacolele favorite ale publicului.
"Medea's Boys" (de Ionuţ Sociu, cu fragmente din "Medeea" de Euripide, regia Andrei Măjeri, Teatrul Apollo 111), a fost de departe cel mai solicitant. Cu un text greu, inspirat din mitologia greacă, şi un debut vulgar, spectacolul a fost şef la dezertări din sală - doar eu am numărat 9 (toate femei). Cele rămase s-au bucurat de o scenă nud de grup, ce a arătat mult mai mult d.p.d.v. artistic decât cele 6 penisuri şi tot atâtea cururi de bărbaţi tineri şi frumoşi.
Cu tot respectul faţă de concurenţă, "Avalanşa" (de Tüncer Cucenoğlu, regia Petru Vutcărău, Teatrul Regina Maria, Oradea), cu fascinanta sa poveste a oamenilor îngropaţi în teamă, pare dintr-o ligă superioară şi aş miza pe el la premiul pentru cel mai bun spectacol. Risc acest pariu deşi am ratat două dintre titlurile înscrise în concurs.
Cel mai vânat spectacol invitat a fost "Navigatorul" (de Conor McPherson, regia Cristian Juncu, Teatrul Naţional Tg. Mureş), în care orădeanul Richard Balint s-a afirmat suficient pentru a câştiga premiul UNITER pentru rol secundar. O construcţie foarte solidă, cu personaje savuroase, dar şi o durată îngrozitoare, nejustificată - 3 ore şi 20 min. Şi aici vulgaritatea limbajului a fost o temă de discuţie pentru cei cu aşteptări mai limitate.
Cireaşa de pe tort a fost "Sunetul Muzicii", construit în jurul minunatei Adela Lazăr, care respiră rolul Mariei prin toţi porii. Lansat chiar înainte de închiderea teatrului pentru schimbarea scenei, "Sunetul Muzicii" va avea nevoie de timp pentru a fi văzut din nou de orădeni. Până atunci poate se mai reglează chimia dintre personaje, pentru a înţelege şi cei care n-au văzut filmul de ce se îndrăgosteşte colonelul Von Trapp de sfioasa Maria.
.jpg "Avarie pe Calea Clujului din Oradea. Lucrările restricționează traficul")
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.