Dintre toate prostiile pe care le-a făcut PSD în timpul celei mai recente guvernări, una am simţit-o - şi încă o simt - cel mai tare. M-a durut capul când l-am auzit pe Liviu Dragnea promiţând în campania electorală că va fi eliminată taxa de timbru aplicată maşinilor second-hand aduse în România.
La începutul lui 2017, promisiunea a devenit realitate, când guvernul nou-instalat a eliminat vreo 100 de taxe, printre care şi pe aceasta.
De atunci, calitatea aerului în oraşele României s-a schimbat dramatic. Parcă niciodată n-am simţit mai rapid efectele unei decizii politice. De la zi la zi am început să văd tot mai mult fum în trafic, să respir un aer tot mai plin de noxe, să fiu nevoit să conduc tot mai des cu geamul închis. Unele maşini poluează în aşa hal de zici că posesorul i-a făcut ITP-ul în propria curte.
Spre deosebire de cimitirele clasice, locuri de reculegere şi linişte, atât de pomenite de poeţi şi scriitori romantici ori depresivi, cimitirul România, locul de veci preferat al maşinilor din Europa, nu e defel un loc al liniştii şi păcii. În el, oamenii încă se ceartă în aglomeraţii şi se sinucid lent din pricina noxelor emise de ei înşişi.
Într-un discurs paralel, ce mirare!, în România politicienii vorbesc despre reducerea emisiilor de carbon şi îmbunătăţirea calităţii aerului. Copiii, viitorul atât de trâmbiţat al ţării, învaţă de mici cum să aibă grijă de mediu, să nu folosească plastic şi să colecteze gunoiul selectiv, iar părinţii lor îşi bagă picioarele în sănătatea lor la fiecare apăsare de pedală.
Pe principiul "avem o problemă, ne salvează o nouă taxă", a început să se vorbească despre introducerea taxelor în anumite zone pentru maşinile poluante. Teancurile de bani încasaţi din acestea vor purifica probabil aerul atât de bine încât vor rămâne spitalele goale şi medicii fără slujbe. Adică, pe de o parte, îi laşi pe oameni să se otrăvească, apoi le ceri bani pentru că se otrăvesc. Genial!
Avantajul nostru, al orădenilor, de a locui într-un oraş mare dar, în acelaşi timp, mai mic, începe să dispară. Degeaba avem clădiri frumoase şi renovate, dacă se vor îmbâcsi curând de la noxe, iar noi ne vom intoxica încet şi sigur. Ca noi, mulţi alţii din alte oraşe. Dacă timpul tot mai mult petrecut în trafic şi criza crescândă a locurilor de parcare îi afectează doar pe şoferi, aerul tot mai prost afectează pe toată lumea.
Dorinţa de a avea o maşină nu poate fi amputată, să dai zeci de mii de euro pe un autoturism nepoluant nu e la îndemâna oricui, transportul în comun nu le este folositor tuturor, pe bicicletă nu se urcă toată lumea... Aşadar, ce se mai poate face? O soluţie-miracol nu există, trebuie acţionat pe mai multe planuri. Dar poate că un început bun ar fi să rugăm maşinile din Europa să nu mai vină să moară aici.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.