Celelalte Cuvinte, primii 35 de ani

Cu două luni întârziere, Celelalte Cuvinte şi-a sărbătorit acasă, în Oradea, cei 35 de ani trecuţi de la primul concert, cel din 13 decembrie 1981, de la Casa de Cultură a Studenţilor din Timişoara. Cât de aşteptată a fost întâlnirea cu rockerii orădeni s-a simţit de la bun început - la ora de începere anunţată Queen's Music Pub era deja plin ochi, iar lumea continua să vină. Local care, în ciuda formei nefericite şi a acusticii deficitare, trebuie lăudat pentru abnegaţia cu care susţine cântările live într-un oraş destul de amorţit la capitolul ăsta.

Dragostea de muzică, de rock în special, are multe forme de exprimare, iar concertul de vineri pare să le fi relevat pe toate: prieteni care cântă împreună de 35 de ani, legende ale muzicii prezente în public, grupuri de fani venite din alte oraşe, spectatori ajunşi cu mai bine de o oră înainte de începerea concertului, refrene cântate în cor de toată suflarea, multe tricouri cu formaţia preferată, urlete şi aplauze, poze şi autografe... Şi, nu în ultimul rând, imaginea tânărului cu tricou AC-DC, sprijinit într-un cadru metalic, fotografiindu-se cu Călin Pop la finalul serii.

Concertul a traversat în lung şi în lat discografia Celelalte Cuvinte, de la cântece neînregistrate încă, ce vor apărea pe următorul album ("Astă lume", "Ultima toamnă", "3 în 1" şi "Nouă"), până la cea mai veche melodie a grupului ("O să am"). S-a cântat cu chitară electrică, s-a cântat şi cu chitară rece, nu s-a ignorat nicio perioadă artistică semnificativă din cei 35 de ani ai grupului. Foarte eterogen, publicul a manifestat, însă, o omogenitate spectaculoasă atunci când s-au intonat cântecele blazon "Iarbă prin păr", "Aşa e viaţa mea" "Dacă vrei" sau "Un sfârşit e un început".

În Queen's Music Pub s-a adunat, vineri seara, un public atât de frumos, încât simpla trecere în revistă a spectatorilor a fost pentru mine un spectacol aparte. M-am bucurat să-i văd în sală pe Dan Andrei Aldea şi pe Florian Chelu, în condiţiile în care mă bântuie o mâhnire mai veche în ceea ce-i priveşte pe muzicienii orădeni, care dau impresia că nu se prea susţin reciproc. Am întâlnit oameni pe care nu i-am văzut de mult timp, am dat mâna cu orădeni plecaţi de ani buni din ţară, dar şi cu un om pe care nu l-am mai întâlnit niciodată la un concert. Pe acesta din urmă, scriitorul şi profesorul Florin Ardelean, l-am şi provocat să marcheze premiera absolută cu o alta: să scrie o cronică a evenimentului pe blogul meu.

Nicu Covaci de la Phoenix i-a lăudat, Florian Pittiş i-a iubit, iar legendarul Cornel Chiriac i-ar fi difuzat cu siguranţă la Europa Liberă dacă ar fi fost contemporan cu perioada lor artistică. Să ne bucurăm, aşadar, pentru propria noastră contemporaneitate cu Ovidiu Roşu, Tinu Iovan, Tibi Pop, Marcel Breazu şi Călin Pop şi să ne mândrim, fără nicio exagerare, că am asistat "pe viu", pas cu pas, la transformarea lor dintr-un grup de adolescenţi rebeli în una dintre cele mai respectate trupe rock din România. La mulţi ani, Celelalte Cuvinte! Aşteptăm următorul album.

Foto: Paul Borza