Atelierul șucar: În Bihor există un centru unde femeile rome învață să lucreze și să socializeze (FOTO / VIDEO)

Aflate de cele mai multe ori în comunităţi de la periferiile satelor sau oraşelor, fără locuri de muncă şi cu mulţi copii în grijă, femeile rome sunt marginalizate de semeni, plătind preţul comportamentului lor diferit şi trăind o viaţă anostă.

După ce a cunoscut mame ale tinerilor care frecventează centrul after school pentru copiii romi, pe care l-a înfiinţat în Girişu de Criş, o orădeancă a avut ideea de a înfiinţa un atelier de croitorie unde femeile rome să îşi folosească imaginaţia pentru a crea diferite obiecte, dar şi să înveţe să lucreze în echipă.

BIHOREANUL a vizitat Centrul Shukar şi a aflat cum li s-au schimbat vieţile mamelor rome de când frecventează atelierul.

Pentru educaţie

Povestea proiectului umanitar din comuna Girişu de Criş îi aparţine orădencei Ioana Ghiurău (foto), manager de proiecte la Centrul Creştin Betania, care şi-a dorit să facă un centru after school pentru copiii de etnie romă de la ţară, având sprijin financiar din partea Dorcas Aid România, organizaţie ce aparţine asociaţiei omonime din Olanda.

"Cunoşteam comunitatea de romi din comună şi interacţionam cu ei, pentru că centrul nostru are o biserică acolo. M-am gândit ani la rând să fac ceva pentru cei mici, care nu reuşeau să se integreze şi nu erau sprijiniţi să-şi continue studiile", explică femeia, care în 2011 a reuşit să deschidă centrul pentru elevii romi.

Cursurile au început în sălile de clasă din satul Tărian, după orele de curs. Cei mici învăţau aici cum să se comporte, se jucau şi îşi făceau temele. Centrul funcţionează şi în prezent, cu activităţi în zilele de şcoală, bineînţeles cu respectarea regulilor sanitare, pentru a preveni îmbolnăvirile cu Covid-19.

Fără vise

Lucrând cu copiii, reuşind să-i integreze şi convingându-i să meargă la şcoală, Ioana şi-a dat seama că şi mamele lor au nevoie de ajutor. "Ştim cu toţii că în zona noastră sunt foarte puţine femei de etnie romă care merg la muncă. Ele rămân acasă, au grijă de copii şi trăiesc într-o bulă a lor, fără a-şi da voie să viseze", explică ea.  

Din acest motiv, la începutul anului 2019, orădeanca a cerut din nou ajutorul fundaţiei Dorcas Aid pentru a extinde proiectul, amenajând şi un centru educaţional pentru femeile rome. Pentru că aveau nevoie de mai multe săli, Primăria comunei le-a pus la dispoziţie spaţiul vechii şcoli din Giriş, închise cu mai mulţi ani în urmă din cauza numărului mic de elevi. "De atunci m-am gândit ca activitatea principală să fie un atelier de croitorie, pentru că asta le poate fi de ajutor şi în casă, pot să-şi facă singure un cearşaf, o faţă de pernă sau să repare hainele copiilor", spune Ioana.

Regulile de aur

În luna mai, orădeanca deschidea deja uşile vechii şcoli în care, cu ajutorul unei colege de la Centrul Creştin Betania, a amenajat atelierul (foto), dar şi o bucătărie. Proiectul a fost sprijinit cu aproximativ 35.000 euro în anul lansării, bani folosiţi pentru achiziţionarea maşinilor de cusut, a materialelor textile şi ustensilelor. Numele centrului a fost ales pentru a reprezenta cel mai bine rezultatul muncii femeilor rome: şucar (shukar în limba romani) înseamnă frumos.

Ioana a întocmit şi un regulament, obligatoriu pentru toate cursantele pe tot parcursul şederii în centru. "Să oferim zâmbete", "Păstrăm curăţenia" şi "Vorbim politicos" sunt câteva dintre regulile aşezământului.

Anunţul de recrutare a ajuns repede la femeile din comunitatea de ţigani, pentru că Ioana ţinea legătura cu mamele care îşi duceau copiii la after school. În câteva zile, avea deja primele cursante, iar apoi numărul acestora a tot crescut.

Croitorese iscusite

În prezent centrul este frecventat constant de 15 femei, dintre care 8, începătoare, iar 7 sunt în grupa avansatelor. Educarea şi formarea lor n-a fost uşoară, recunoaşte Ioana. "Chiar dacă au venit, priveau cu reticenţă maşinile de cusut, pentru că le-au văzut numai în magazine sau în fotografii", îşi aminteşte iniţiatoarea proiectului.

A încercat inclusiv să le schimbe comportamentul impulsiv. "Le-am explicat frumos cum trebuie să se comporte în societate, că nu e bine să ridice tonul şi că trebuie să fie civilizate, nu numai la centru, ci şi când interacţionează cu sătenii şi cu autorităţile".

Ioana le-a îndrumat pe femei şi să gătească diverse sortimente de mâncare. "Am învăţat să facem pizza, diferite feluri de paste şi multe tipuri de prăjituri", spune, mândră, Ioana Rostaş (foto), care la cei 35 de ani este o veterană a centrului şi una dintre cele mai vorbăreţe croitorese.

Viaţa femeilor s-a schimbat radical. Chiar şi în pandemie, majoritatea au continuat să meargă la atelier, unde, folosind maşini de cusut aduse din Olanda, au învăţat să facă măşti de protecţie, bean bags (fotolii moi), şorţuri personalizate cu mesaje şi chiar sarafane. Cum multe dintre ele trăiesc în sărăcie, femeile privesc atelierul ca pe un loc de "evadare" din cotidian, o oază de recreere unde uită de griji şi pot să dea frâu liber imaginaţiei.

Rodica, sufletul centrului

Femeile "Shukar" se adună de patru ori pe săptămână, în intervale orare diferite. BIHOREANUL le-a vizitat într-o zi de joi, găsind la lucru cursantele avansate, care ajunseseră la centru la ora 11. Înainte de a începe munca, au servit, după obiceiul casei, o cafea cu biscuiţi, pentru a discuta noutăţile, despre copii şi problemele de zi cu zi.

Fosta "elevă" în vârstă de 31 ani, devenită între timp colegă a coordonatoarelor centrului, Rodica Jiga (foto), a fost angajată la finele anului 2019, după ce s-a remarcat prin dorinţa de muncă şi de implicare. "Şi-a dorit să evolueze, s-a adaptat foarte repede şi ne-am ataşat de ea. Pregăteşte cafeaua, prăjiturelele şi întreţine curăţenia", povesteşte Ioana Ghiurău.

"La început n-am avut încredere în mine, n-am ştiut cum să folosăsc lucrurile d-aci, dar mi-am dorit să avansez şi să las stresul d-acasă deoparte. Acum îmi place să-ncerc lucruri noi în fiecare zî la atelier", spune Rodica, mândrindu-se că inclusiv soţul ei, care are serviciu în Oradea, a sprijinit-o să muncească la atelierul Shukar.

O echipă

După şueta "de încălzire", veterana grupului, Daniela Ionele (54 ani), a pregătit materialele şi le-a decupat împreună cu Ioana Rostaş şi Andrea Fogoraşi, cea din urmă (17 ani) fiind şi mezina grupului. Celelalte patru cursante, Malvina Hamza (29 ani), Ilonka Boroş (50 ani), Rodica şi mama sa, tot Rodica (48 ani), s-au aşezat la maşini.

Fiecare a cusut în ritmul propriu, Rodica ridicându-se adesea ca să-şi ajute prietenele şi în special pe mama sa. După ce primele huse pentru scaune au fost gata, una dintre femei a mers să le calce, într-un capăt al atelierului.

"De când vin la centru îs mai disciplinată, vorbăsc mai frumos şi cu copiii şi cu bărbatu` şi nu mă mai inervez. Mi-am dăscoperit o pasiune", zice Malvina, mamă a trei copii. Drept răsplată pentru hărnicie, atât ea, cât şi alte câteva colege dintre cele avansate au primit anul trecut maşini de cusut şi pentru acasă.

Comenzi puţine

Chiar dacă sunt descurcăreţe şi au lucrări cu care se pot mândri, femeile de la Centrul Shukar nu au, totuşi, foarte multe comenzi. Cea mai recentă, la care lucrau săptămâna trecută, a fost un set de huse pentru scaunele microbuzului şcolar din Girişu de Criş, la care au lucrat două zile. Înainte, făcuseră, împreună cu colegele începătoare, 1.000 de mărţişoare din biluţe şi panglici, pe care le-au livrat Asociaţiei Dorcas din Olanda şi pentru care au fost răsplătite cu câte 150 lei.

"Noi ne-am bucura să avem comenzi şi de haine, dar din cauza pandemiei nu avem foarte multe", spune Cătălina Stoica (foto centru), cea care, împreună cu Ioana, coordonează centrul. Chiar şi aşa, femeile sunt optimiste, propunându-şi să facă un pas înainte pentru a confecţiona, curând, produse specifice portului popular ţigănesc, pe care să le comercializeze.

Până atunci, doamnele de la centrul Shukar sunt ocupate să-şi croiască, pentru ele, fuste colorate cu care se vor plimba la vară, mândre, prin sat. Redescoperind, astfel, bucuria de a trăi cu adevărat...

ATELIERUL ABC
Învaţă din nou

În atelierul Shukar din Girişu de Criş femeile muncesc în jur de 2 ore şi de multe ori, la finalul activităţilor, timp de circa 20 de minute exersează la... matematică sau română. "Cursantele sunt la diferite niveluri, dar cele mai multe au doar 8 clase şi n-au mai continuat şcoala pentru că n-au fost sprijinite de familii", spune Cătălina, care a denumit această activitate Atelierul ABC.

Mama Rodica nu a fost la fel de norocoasă. La vremea ei, părinţii n-au dat-o la şcoală, aşa că abia acum învaţă să scrie primele litere, pe caiete speciale, ca în clasele primare. "Se descurcă foarte bine, uite ce frumos face litera A", o încurajează fiica.