URMĂREȘTE-NE PE
JOI, 06 AUGUST 2020
`

Părerea noastră

Folclor de Bihor
Mircea Chirila
Am o mare admiraţie pentru cei care nu cred în Covid, care nu dau doi bani pe regulile stabilite de Guvern şi care au reuşit să afle, prin propriile mijloace, că Uniunea Europeană ne dă bani grei, chipurile,  pentru fiecare mort care ar fi decedat din cauza coronavirusului...
Zic şi eu
Adrian Cris
Am ajuns de unde am plecat, dar cu un preţ mare: resurse materiale şi umane irosite, doar pentru că nu vrem să purtăm o mască, să nu ne îmbulzim unii în alţii şi să ne spălăm pe mâini.
Vorba lu' Lulu
Lucian Cremeneanu
Sunt curios să văd cum o mai scoate la capăt Primăria Oradea de data asta. A vrut să găsească o soluţie pentru acoperişul parcării de pe Strada Independenţei şi, pentru a nu fi acuzată de totalitarism, a organizat concurs. A făcut un regulament (contestat de Ordinul Arhitecţilor din România), a adunat un juriu, a stabilit un termen limită şi tot ce i-a mai rămas de făcut a fost să numere punctele primite pe fiecare proiect, să facă un clasament şi să declare un câştigător. Acum mai trebuie doar să scoată castanele fierbinţi din foc cu propriile mâini.
Newsletter
Vreau să primesc periodic newsletter de la eBihoreanul.ro pe adresa de email:
Spune ce crezi
Care este prima măsură care ar trebui luată de urgență de autorități pentru limitarea creșterii răspândirii infecțiilor cu coronavirus?







De stiut

Avocatul Bihoreanului
Mircea Ursuta
Aşa cum arătam săptămâna trecută, Legea nr. 136/2020, cunoscută popular ca legea carantinei şi izolării la domiciliu, adoptată în urma unei decizii din 25 iunie 2020 a Curţii Constituţionale, prevede că izolarea unei persoane fără acordul acesteia se poate dispune doar pentru 48 de ore, într-o unitate sanitară sau, după caz, într-o locaţie alternativă ataşată unităţii sanitare, atunci când medicul constată riscul de transmitere a unei boli infectocontagioase cu risc iminent de transmitere comunitară.
Bihoreanul la medic
Mircea Dumitrescu
Steatoza hepatică reprezintă o acumulare excesivă de grăsimi la nivelul ficatului (în special trigliceride) cu mărirea sa uşoară până la moderat şi cu caracter benign şi reversibil de obicei, dar uneori putând deveni gravă, cu evoluţie spre ciroză (în condiţiile acumulării excesive şi îndelungate şi a asocierii unor factori nocivi). Î
25 Februarie 2017, 12:20

Academia imperială: Oradea a găzduit una dintre cele mai importante instituții de învățământ superior din Imperiul Habsburgic

Academia imperială: Oradea a găzduit una dintre cele mai importante instituții de învățământ superior din Imperiul Habsburgic IMPOZANT. După ce a funcționat câteva decenii într-un imobil al Episcopiei Romano-Catolice aflată pe locul actualei Primării, în 1874 Academia s-a mutat în mărețul edificiu ce găzduieşte acum Colegiul Național Mihai Eminescu (foto)
0 clipuri
0 audio
0 fisiere

Istoria școlară a Oradiei se pierde undeva în Evul Mediu dezvoltat. Umanismul are aici o tradiție veche, orașul fiind încă de atunci în sincronie cu mediul academic european.

Cetatea oraşului găzduia încă din Evul Mediu școli, tipografii, un observator astronomic, o bibliotecă și o arhivă din care, din păcate, nu s-a păstrat mare lucru. Un rol important în edificarea acestora l-a avut episcopul Andrea Scolari, la începutul secolului XV, iar unul dintre marii umaniști ai Europei, Nicolaus Olahus, care a activat la mijlocul secolului XVI, și-a început pregătirea la școala capitulară din Oradea. Academia de Drept înfiinţată în secolul al XVIII-lea, nu venea, aşadar, din senin, ci avea vechi rădăcini...

În rând cu Apusul

Învăţământul orădean a cunoscut o perioadă de puternică dezvoltare în secolul al XVIII-lea pe fondul politicii încurajatoare promovate de despotismul luminat habsburgic, un curent de idei și acțiuni politice cu caracter modernizator.

Din dorinţa de a face din Oradea un centru cultural al părţii de răsărit a Imperiului, Curtea de la Viena a dispus înfiinţarea aici a unui centru de învăţământ superior - Academia Regală de Drept, constituită la insistenţele contelui Antal Károly, funcţionar în aparatul de stat austriac, motivaţia fiind că teritoriile „de peste Tisa” aveau nevoie de specialişti în funcţiile publice.

Liviu Borcea, istoric OradeaDatorită insistențelor forurilor locale, împărăteasa Maria Tereza a decis înființarea Academiei la Oradea în anul 1780. În volumul „Memoria caselor”, istoricul Liviu Borcea (foto) arăta că inițial instituţia avea o secție de filosofie, cea juridică fiind creată în 1788.

Specialişti pentru Imperiu

La Academia orădeană erau pregătiţi în principal avocați și funcţionari care urmau să lucreze în administraţia de stat sau domenială. Pentru perfecţionare, absolvenţii puteau continua la alte instituţii asemănătoare din imperiu. În primul an de existență, 1780, Academia pregătea 97 de tineri, numărul crescând lent până în 1848, la 241. Abia din 1864 s-a trecut la ciclul de studii de trei ani, ca în universitățile apusene.

Lista materiilor studiate aici puțin după jumătatea secolului al XIX-lea este consistentă, cuprinzând între altele dreptul roman, dreptul penal şi filosofia dreptului, economie politică, finanţe şi drept financiar, drept civil austriac şi ungar, drept comercial şi cambial, statistică şi drept administrativ ungar, istoria dreptului şi drept canonic. Predarea s-a făcut iniţial în limba germană, ulterior în maghiară.

Românii, în minoritate

În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, Academia şi-a împărțit sediul cu Arhigimnaziul Premonstratens, care funcționa sub auspiciile ordinului călugăresc romano-catolic. Deja devenise un obiectiv cultural și științific important al urbei, având o bibliotecă cu circa 9.000 de volume.

Numărul studenților scăzuse la 160, majoritatea fiind maghiari din Transilvania, dar şi din Silezia, din Croația și alte ţări din Imperiu. În 1898, din 164 studenți, doar 38 erau români, o parte ortodocși, o parte greco-catolici. Cu toate acestea, ziarul Nagyvárad publica atunci o plângere cum că numărul românilor era prea mare...

Viorel Faur, istoric OradeaDeși puțini, pe măsură ce se apropia anul 1918, aceştia deveneau tot mai vocali. În 1852, înfiinţaseră „Societatea de lectură a tineretului român studios” care, conform istoricului Viorel Faur (foto), organiza periodic ședințe publice în care se citeau texte literare cunoscute sau creații ale membrilor. Activitatea asociaţiei era, însă, defăimată de presa locală și de conducerea Academiei, care în 1875 a decis s-o desființeze, sub pretextul că îşi desfășura activitatea în afara instituției.

„Fabrică” de personalități

O altă inițiativă a studenților români a fost publicarea unei reviste umoristice, Vulturul, care satiriza sistemul politic austro-ungar, oferind totodată și informații de actualitate din Transilvania și Regatul României, motiv pentru care redactorii au fost amenințați de multe ori cu închiderea publicaţiei şi au fost dați în judecată. În final, revista s-a închis în 1905, cu un an înainte să dispară şi revista Familia fondată de Iosif Vulcan.

avocatul Aurel LazărAcademia orădeană a produs numeroase personalități, între care Alexandru Roman, devenit în 1866 unul dintre fondatorii Academiei Române de la Bucureşti. Aici au studiat şi avocatul Emanuil Gojdu, viitorul episcop ortodox Vasile Mangra, avocatul Aurel Lazăr (foto), în casa căruia avea să fie redactată în 1918 Declarația de autodeterminare a românilor ardeleni, Ioan Ciordaș, Ioan Rațiu, Nicolae Zigre jr. și mulţi alții.

Vise spulberate

Atât înainte, cât mai ales după Marea Unire, în mediul intelectual bihorean circula ideea înființării la Oradea a unei universități. Varianta vehiculată în anii ’20 viza contopirea Academiei de Drept cu Academia Teologică Ortodoxă înființată în 1923. Oferta de specializări ar fi sporit, scopul fiind crearea unui centru universitar puternic la granița de vest a noii Românii Mari.

Planurile croite la Oradea nu au coincis însă cu cele de la București. Instituția trecuse sub autoritatea Statului Român, disciplinele au fost în marea lor parte păstrate, dar majoritatea profesorilor și studenților maghiari au ales s-o părăsească.

În anii ´30, instituția purta numele Facultatea de Drept Regele Carol al II-lea. După cum arată istoricul Florentina Chirodea în volumul „Academia de Drept (1919-1934)”, în plină criză economică din perioada 1929-1933, fondurile alocate instituțiilor de învățământ au scăzut, implicit şi salariile din sistemul bugetar, iar şcoala de la Oradea se agăța de orice sursă de venit posibilă, pentru a depăşi impasul.

Mărire şi decădere

Însă nu s-a putut. La începutul anilor ´30, se vorbea despre mutarea Facultății de Drept la Cluj, astfel că unii profesori au plecat, cei rămași înaintând petiții către Guvern și regele Carol al II-lea. Inevitabilul s-a produs în momentul în  care, printr-o nouă Lege a învățământului, s-a introdus interdicția ca facultățile să funcționeze independent, cum era cazul celei de la Oradea, iar faptul că aici nu existau studii de doctorat a fost un alt argument în favoarea mutării.

În perioada interbelică, numărul studenților români a crescut mult, la fel şi cel al evreilor, în vreme ce al celor maghiari a ajuns la doar câteva zeci, majoritatea provenind din clasa de mijloc. Numărul băieților era covârșitor, în timp ce fete erau doar câteva zeci. Cei mai mulţi aveau între 20 și 23 de ani, dar mulţi erau trecuți şi de 30 de ani. Vechea Academie de Drept, devenită o simplă facultate, a dispărut în 1934, când avea aproximativ 800 de studenți.

Dispărând o instituție cu tradiție, dispărea o elită. Oradea primise o lovitură, orașul nemaiputând pregăti la nivel superior decât preoți, şi asta până la instaurarea comunismului, căruia nici Cel de Sus nu i-a mai putut face față, aşa că a fost desfiinţat şi seminarul teologic...

În prezent, doar numele unei străduţe ce o mărgineşte mai amintește de existența Academiei din Oradea. Puțin, comparativ cu importanța sa din vremurile de glorie...


UN NOU ÎNCEPUT
De la Academie la Institut şi la Universitate

După ce Oradea a rămas fără o instituție de învățământ superior adecvată necesităților unui oraș dezvoltat, viața culturală locală a avut de suferit semnificativ. După o pauză de patru decenii, însă, în 1963, pe strada Armatei Române se înființa o altă școală superioară - Institutul Pedagogic, cu studii de trei ani.

Timp de un deceniu, acesta a funcționat cu patru facultăți - de filologie, matematică-fizică, istorie-geografie și educație fizică - fără a se pune problema reînființării celei de drept, pentru ca tradiția universitară să poată fi complet reînnodată. Atitudinea disprețuitoare a autorităților timpului față de științele umaniste şi necesitatea creșterii numărului de specialiști pentru industrie au dus la transformarea Institutului Pedagogic într-unul de subingineri, care din 1990 s-a transformat în ceea ce acum este Universitatea din Oradea.

Comentarii
Trebuie să fii autentificat pentru a lăsa un comentariu.

Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.
0 Comentarii
count display

CURS VALUTAR

  • 1 USD = 4.0757 RON
  • 1 EUR = 4.8336 RON
  • 1 HUF = 0.014 RON