Vicepreşedinta Partidului Verzilor, orădeanca Georgeta Elisabeta Ionescu: "Oradea progresează lent"

A crescut în Oradea, însă şi-a găsit rostul departe de casă, la Bucureşti. De profesie geolog, dar şi cu experienţă în politică, Georgeta Elisabeta Ionescu este vicepreşedinte la nivel naţional al Partidului Verzilor.

După cinci decenii de viaţă, orădeanca s-a convins că doar prin politică "eco" poate imprima ţării direcţia pe care o consideră corectă. Adică spre o societate nu doar interesată de poluare, ci dispusă să şi facă ceva pentru un mediu înconjurător mai bun...

Mare lucru nu s-a pus în loc

- V-aţi mutat de mulţi ani din Oradea. Cât de des mai veniţi în oraşul de pe Crişul Repede? Cum vi se pare că se dezvoltă?

- Despărţirea de Oradea s-a produs în 1997, când mi s-a propus să fiu consilier al PNL în Parlament. Am continuat să vin în Oradea de câteva ori pe an, pentru că părinţii şi sora mea locuiesc aici. Am sperat ani de zile să văd o deschidere către valorile civismului european, dar schimbarea este lentă şi nu toate noutăţile bune. S-au închis multe din fabrici şi mare lucru nu s-a pus în loc. Or, fără motorul economic nici dezvoltarea nu poate fi profundă. În plus, nu am remarcat să se fi construit multe clădiri de interes public.

- Oradea de azi seamănă cu cea a copilăriei dvs.?

- Într-o oarecare măsură da, pentru că centrul vechi al oraşului a rămas la fel. M-am bucurat să descopăr şi noi locuri de promenadă, precum aleea de pe malul Crişului.

- Cum aţi ajuns în Partidul Verzilor?

- Am intrat în ianuarie anul trecut, după 15 ani în care am activat în PNL şi după o perioadă în care nu m-am mai implicat în politică. E greu să rămâi nepăsător când se pun sub semnul întrebării sănătatea şi viitorul nostru. Am fost întotdeauna iubitoare de natură şi, intrând în Partidul Verde, am dat o dimensiune politică acestei preocupări.

Se caută ecologişti

- Pun preţ românii pe ecologie?

- Până acum, aş fi fost înclinată să spun că nu. După ce campanii împotriva mineritului cu cianuri ori a tăierii abuzive a pădurilor au fost susţinute ani buni doar de ONG-uri, am avut un sentiment de amărăciune. Faptul că la Bârlad au ieşit, însă, peste 5.000 de oameni în stradă ca să îşi apere dreptul la apă curată şi sol nepoluat, referitor la exploatările de gaze de şist, arată o mare schimbare de mentalitate.

- Au ecologiştii ceva de zis în politică?

- În România nu mai există distincţia între stânga şi dreapta, iar întrebarea e cine reprezintă interesele societăţii româneşti? Nu se pune întrebarea încotro se îndreaptă România. Mediul şi dezvoltarea durabilă nu mai pot să aştepte. Românii au început să înţeleagă realităţile legate de degradarea mediului şi a sosit timpul să oferim soluţiile bazate pe ecologism.

- Sunteţi mulţumită de activitatea filialei orădene a Partidului Verzilor, care din exterior pare inexistentă? Dar de ecologiştii orădeni?

- E loc de mai bine în activitatea organizaţiei, iar asta se poate face dacă mai mulţi dintre cei cu expertiză în domeniu vor dori să aducă soluţii verzi problemelor urbei. Am la Oradea prieteni care fac ecologism de ani buni, dar care nu trebuie să se rezume la a trata probleme create de alţii. Ar putea contribui la adoptarea celor mai bune soluţii în administraţia locală.

Comunităţi ignorate

- Oradea a devenit, de curând, Capitala Verde a României. Merită acest titlu?

- Nu pot comenta, pentru că nu cunosc criteriile de jurizare. Dar nu pot să concep ca o capitală verde să lase să moară o rezervaţie unică în Europa, cum este cea a Nuferilor termali, chiar dacă sunt unităţi administrative diferite. De asemenea, ar trebui să ne gândim cât spaţiu verde a pierdut Oradea. În anii ‘70, cartierul Rogerius era plin de verdeaţă. O să spuneţi că au fost de vină comuniştii, dar adevăratul dezastru a început după anii '90, când şi puţinele spaţii verzi au fost sacrificate. Oradea a pierdut mult şi din spaţiul verde care înconjura ca un inel oraşul. Fostele livezi sunt în paragină, serele au fost demolate. Vechile zone industriale rămân o sursă de poluare tocmai pentru că nimic nu stă în calea vânturilor.

- Sunteţi implicată activ în problema exploatării gazelor de şist, care ar putea începe şi în Bihor. Cât de acută e această chestiune?

- Fracţionarea hidraulică înseamnă contaminarea terenurilor, poluare sonoră, utilizarea a milioane de metri cubi de apă pentru fiecare foraj. Precedentele din SUA şi alte state arată că sursele de apă potabilă sunt în pericol de contaminare, că există un risc seismic asociat, că se produce mobilizarea unor substanţe radioactive. Grav e că populaţia şi administraţia nu au fost informate ori consultate asupra deciziei de a se acorda aceste licenţe.

- De curând, aţi cerut autorităţilor de la Bucureşti să intervină în problema de la Băile 1 Mai, unde lacul cu nuferi a început să sece. Cine consideraţi că e de vină pentru această problemă şi care sunt soluţiile?

- Este revoltătoare indolenţa cu care autorităţile responsabile au închis ochii la furturile de apă geotermală, iar cei care au forat mai adânc decât aveau dreptul nu au scuza necunoaşterii. Gravă mi se pare şi decizia ANRM de a scoate la concesiune noi perimetre pentru exploatarea apelor geotermale la Rontău. Constatăm, iar, că se încalcă dreptul comunităţilor locale de a fi consultate atunci când se iau decizii care pot afecta starea mediului.