Toxiinfecţiile alimentare

Toxiinfecţiile alimentare sunt boli acute cu manifestări diareice, determinate de salmonele, stafilococi enterotoxici, clostridium perfringens, clostridium botulinum şi alţi agenţi patogeni. Cea mai frecventă toxiinfecţie alimentară este cea determinată de salmonele.

Există peste 1.700 de tipuri clasificate de salmonele. Izvorul  principal de infecţie este reprezentat în special de păsări şi ouă (mai ales cele de raţă), porci, bovine, peşti şi crustacee, rozătoare, omul (bolnav sau cel în convalescenţă care încă elimină salmonele) constituind al doilea rezervor de infecţie.

Boala apare la ingerarea unui aliment contaminat cu o mare cantitate de salmonele, care se multiplică în intestin şi produc o inflamaţie locală manifestată clinic prin febră, diaree şi vărsături, fapt ce determină pierderi mari de apă şi săruri minerale ce duc la diferite grade de deshidratare, cu scăderea volumului sanguin, putând evolua până la şoc, insuficienţă renală acută şi deces.

Cei mai expuşi complicaţiilor sunt copiii mici, bătrânii şi cei cu imunitate scăzută. Debutul bolii este brusc, cu dureri abdominale, greţuri, uneori vărsături, dureri de cap, febră (cu durata de 1-3 zile) şi diaree frecventă. Evoluţia este cel mai des favorabilă, cu remiterea simptomatologiei în câteva zile şi mai rar cu evoluţie prelungită, dar există şi forme invazive de infecţie la copiii mici şi adulţii cu diferite afecţiuni care scad imunitatea organismului.

Diagnosticul este dat de simptomele descrise apărute la mai multe persoane care au consumat aceleaşi alimente contaminate (mai rar există cazuri izolate), fiind confirmat de examenul coprobacteriologic (examen al scaunului) şi al alimentului incriminat. Bolnavul vindecat poate elimina salmonele pe perioade cuprinse între câteva zile şi 2-3 săptămâni şi foarte rar câteva luni.

Toxiinfecţia stafilococică este determinată de enterotoxina stafilococică prezentă în alimentul contaminat consumat. Este rezistentă la căldură (30 de min. la 100 gr. C) şi poate fi ingerată cu alimente contaminate, de obicei sărate, produse lactate sau preparate cu lapte. Izvorul de infecţie este uman, la persoane cu infecţii stafilococice ale pielii (panariţii, furuncule etc.), respiratorii, sau la purtători sănătoşi de stafilococ (nazal, faringian etc.). 

Aceste persoane pot contamina alimentele prin contact direct, tuse, strănut, mai ales dacă lucrează în domeniul alimentaţiei. Mai rar boala se poate transmite direct prin ingerare de lapte infectat (la animale cu infecţii ale glandelor mamare), sau carne de la porcine sau ovine infectate.

Simptomele sunt reprezentate de cefalee, greţuri, vărsături frecvene, crampe abdominale şi, mai rar, diaree şi febră moderată. Forma acută dureză câteva ore, vindecarea producându-se în 1-2 zile. În formele severe vărsăturile sunt abundente şi numeroase, putând surveni starea de şoc. Diagnosticul se pune pe simptomele clinice şi se confirmă prin evidenţierea stafilococului şi/sau a enterotoxinei în alimentul suspectat sau în vărsătură.

ATENŢIE!

Salmonelozele sunt boli de circulaţie mondială, fiind favorizate de răspândirea largă a rezervorului animal, rezistenţa mare a salmonelelor în natură, dezvoltarea importantă a sectorului zootehnic, schimburile comerciale internaţionale în continuă creştere şi amploarea turismului. Transmiterea se face prin alimentele contaminate, de obicei carne, lapte şi ouă, direct de la sursă (animale bolnave sau purtătoare, peşti, stridii), sau pe parcurs (transport, depozitare, manipulare, distribuţie).

Transmiterea directă (interumană) este posibilă în mediul familial (copii infectaţi de la mamele bolnave) sau în unele  colectivităţi de copii (prin personalul de îngrijire infectat). Depistarea purtătorilor umani de salmonele este obligatorie în zonele cu risc de contaminare, cum sunt alimentaţia publică şi sectorul alimentar în general, centralele de aprovizionare cu apă potabilă, colectivităţile de copii, spitale, ferme zootehnice şi altele. Focarele epidemice din colectivităţi şi cele care depăşesc 5 cazuri se anunţă instituţiilor abilitate.

REŢINEŢI!

Tratamentul toxiinfecţiilor alimentare va fi individualizat în funcţie de manifestările clinice şi etiologie, cazurile cu forme severe, copiii mici şi bolnavii cu afecţiuni cronice fiind internaţi în spitalele de boli infecţioase. Este important repausul la pat în perioada acută, regimul bazat pe lichide iniţial, apoi diversificare treptată cu scopul de combatere a deshidratării. Antibioticele nu se utilizează în salmoneloze şi toxiinfecţiile stafilococice. Excepţie fac formele invazive de salmoneloze, cu tendinţă de diseminare la nou născuţi şi copiii mici, vârstnici şi bolnavi cu boli asociate.