Protecţia martorilor în procesul penal II

Conform articolului 127 din Noul cod de procedură penală, în cursul judecăţii, odată cu acordarea statutului de martor ameninţat, instanţa dispune aplicarea uneia sau a mai multora dintre următoarele măsuri: a) supravegherea şi paza locuinţei martorului sau asigurarea unei locuinţe temporare; b) însoţirea şi asigurarea protecţiei martorului sau a membrilor de familie ai acestuia în cursul deplasărilor; c) nepublicitatea şedinţei de judecată pe durata ascultării martorului; d) ascultarea martorului fără ca acesta să fie prezent în sala de judecată, prin intermediul mijloacelor audio-video de transmitere, cu vocea şi imaginea distorsionate, atunci când celelalte măsuri nu sunt suficiente; e) protecţia datelor de identitate ale martorului şi acordarea unui pseudonim sub care acesta va depune mărturie.

Instanţa dispune aplicarea unei măsuri de protecţie din oficiu, la cererea procurorului, a martorului, a părţilor sau a persoanei vătămate. Propunerea formulată de procuror cuprinde: a) numele martorului care urmează a fi ascultat în faza de judecată şi faţă de care se doreşte dispunerea măsurii de protecţie; b) motivarea concretă a gravităţii pericolului şi a necesităţii măsurii. Atunci când cererea este formulată de celelalte persoane, instanţa poate dispune ca procurorul să efectueze de urgenţă verificări cu privire la temeinicia cererii de protecţie.

Cererea se soluţionează în camera de consiliu, fără participarea persoanei care a formulat cererea. Participarea procurorului este obligatorie. Instanţa se pronunţă prin încheiere motivată, care nu este supusă căilor de atac. Încheierea prin care se dispune măsura de protecţie se păstrează în condiţii de confidenţialitate.

Declaraţia martorului protejat se înregistrează prin mijloace tehnice video şi audio şi se redă integral în formă scrisă. Organul judiciar respinge întrebările care ar putea conduce la identificarea martorului.