În ultimii ani au demisionat vreo doi-trei miniştri germani descoperiţi ca plagiatori. Iar ministrul austriac al muncii, familiei şi tineretului, carismatica de altfel Christine Aschbacher, tocmai a zis funcţiei Auf Wiedersehen în urma acuzelor de "plagiat, citare incorectă şi necunoaşterea limbii germane".
În victoriosul spaţiu Carpato-Danubiano-Ponta nu numai că n-au fost vreodată demisii din cauza titlurilor şterpelite de "Dottore", dar chiar furtișagul e mândrie printre politicenii cu plagiate-n palmares. Pesemne fiindcă aşa pot dovedi cu CV-ul că, spre deosebire de alţi colegi care-şi rup degetele-n tastatură, ei chiar ştiu să folosească dificila combinaţie de taste Copy-Paste. Plus că pentru mulţi aleşi, plagiatul nu e cuvânt înrudit cu "plagă", ci eventual cu arhipelagul pe unde-şi petrec vacanţa exotică sau fuga de DNA.
Cum peştele de la cap se-mpute, plagiatul a coborât la mai toate nivelurile. Iar când şi la Academia de Poliţie se fură pe rupte titlurile de doctor, ce să te mai miri că virusul ăsta intelectual a lovit şi alte medii academice pandemice?! Ca să înţelegem nocivitatea plagiatului, să ne imaginăm o clipă numai cum ar fi să fim la mila buchetului de tulpini Corona-Sars cu un singur vaccin, iar restul să fie doar copiate pe şustache.
Revenind în ţara noastră, avalanşa titlurilor de doctor a depăşit graniţa Sorbonicii lui Bodog şi Ioneascăi, din cauza unei măsuri luate cu bună-intenţie şi cu respectarea legii pavării iadului. Şi anume, în încercarea de a-i stimula pe bugetarii studioşi şi creativi, s-a introdus, pe lângă concediile plătite de studii doctorale, şi un spor salarial pe viaţă pentru cei cu doctorat.
Chestia asta seamănă cu paradoxul creat de Băsescu pe vrema când făcea, la apelul de seară, adevărate căprării de generali de teapa lui Oprea (de parcă nu ne ajungeau generalii comunişti căliţi la culesul mălaiului ceapist şi a cărbunelui de Jiu, cules, sigur, cu mâinile soldaţilor luaţi cu arcanul). Şi aşa am ajuns că România are cam acelaşi număr de generali în rezervă cât spaima „number-one” a NATO, adică ditamai Rusia militarizată.
La fel, suntem pe plan mondial fruntaşi la numărul de doctorate pe cap de bugetar, împrăştiaţi prin toată puzderia de instituţii de stat. Straniu că nu stau la coadă Japonia, SUA, Suedia şi Germania să le dăm know-how-uri pe bani grei...
Deci fireşte că a apărut deunăzi o petiţie pentru anularea sporului la salariu bugetat pentru doctorat, fie el şi curat. Adică să fie la fel ca la privat, unde doctoratul rămâne doar un titlul de glorie până nu-şi găseşte trebuinţa. Însă aşa o anulare bănească ar fi o revenire la situaţia când bugetarul plafonat era pus exact în aceeaşi balanţă cu cel care încerca să-şi aducă o bucăţică de contribuţie la progresul cunoaşterii.
Aşa încât ideal ar fi un mecanism prin care să fie recompensaţi financiar bugetarii ale căror doctorate au ieşit din anonimat şi chiar au ajuns să fie aplicate. Fiindcă doctoratele cu teme gen "Tetra-Capilo-Tomia (TCT*) utilizării telefoanelor cu tirbuşon" sunt cam ca şi cărţile scoase de VIP-urile dornice să evadeze de la mititica. Adică hârtia lor se poate teoretic citi, dar practic se poate doar folosi.
*TCT = despicarea firului de păr în patru
.jpg "Renumita pianistă Gabriela Montero concertează la Sounds of Oradea: „Fiecare notă pe care o cânt vine direct din inimă”")
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.