Marian Crişan, un salontan de Oscar

Marian Crişan a pus Salonta pe harta lumii. Cel puţin a celei cinematografice.

În copilărie, unul dintre filmele seriei Indiana Jones l-a purtat cu gândul pe platourile hollywoodiene, încercând să-şi imagineze cum sunt realizate incredibilele aventuri. A fost primul pas către o carieră fulminantă, căci la 35 de ani regizorul şi scenaristul Marian Crişan este unul dintre cei mai apreciaţi oameni de film din ţară.

Ultimul nume

Povestea lui Marian Crişan ar putea fi folosită, culmea, tocmai pentru un scenariu de film. Marian, fiul lui "Crişan de la brutărie", cum îi spun salontanii tatălui său care deţine o afacere cu produse de panificaţie, s-a născut în 1976 în Salonta şi de mic era fascinat de filme. Cu fratele său obişnuia să vadă toate peliculele care rulau la cinema. "Am văzut Indiana Jones - Raiders of the Lost Ark pe la 12 ani şi am rămas impresionat. Am aflat că ultimul nume de pe generic e cel al regizorului. Îmi plăcea să cred că, într-o zi, acolo va fi numele meu...", îşi aminteşte bihoreanul.

După liceu, Marian s-a hotărât să dea la Academia de Teatru şi Film din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1998. Primele lui scurt-metraje, printre care "Amatorul" şi "Comunismum mobilae" au fost premiate la festivaluri de gen, iar zecile de videoclipuri pe care le-a realizat pentru artişti precum Voltaj, Puya sau Guess Who s-au bucurat de succes.

Totuşi, prima porţie de celebritate a venit în 2008, când filmul "Megatron", care prezintă povestea unui copil dintr-un sat de la marginea Bucureştiului, dus de mama sa să-şi serbeze ziua la McDonalds, a fost distins cu prestigiosul "Palme D'Or" pentru cel mai bun scurtmetraj la Festivalul de Film de la Cannes.

Salonta, la Oscar

După doi ani de la lansarea "Megatron", Marian a realizat, chiar în oraşul natal, primul lungmetraj, după un scenariu propriu. "Eram în Salonta în vacanţa de iarnă şi citeam presa locală. Pe un colţ de ziar era o ştire despre nişte emigranţi găsiţi la Borş în canalele de irigaţie. Erau -10 grade afară. Eu eram la căldură, beam ceai şi citeam. M-au impresionat acei necunoscuţi de pe câmpul îngheţat", îşi aminteşte regizorul.

Aşa a imaginat întâlnirea dintre Nelu, "bodyguard" la un supermarket din Salonta, şi un turc care încearcă să ajungă ilegal la familia din Germania. Presărată cu replici ardeleneşti, povestea comică, dar şi emoţionantă, a fost apreciată la marile festivaluri, precum cel de la Locarno, Elveţia, unde a obţinut patru premii, unul dintre ele fiind Premiul Special al Juriului, "Leopardul de Argint".

Dar producţia a fost apreciată şi în ţară, căci membrii Centrului Naţional al Cinematografiei au ales-o drept propunerea României pentru categoria "Cel mai bun film într-o limbă străină" a premiilor Oscar. "Morgen" s-a întrecut cu alte 62 de pelicule eligibile, dar n-a ajuns între cele 5 nominalizări. "Propunerea ne-a bucurat şi a însemnat o expunere suplimentară în SUA. Cu această ocazie, am prezentat filmul la New York, Los Angeles şi Palm Springs. Scopul nostru nu e să luăm premii, dar desigur că suntem încântaţi când lucrul acesta se întâmplă", spune regizorul.

Pe străzile Oradiei

De curând, Marian a început producţia unui nou lungmetraj, al cărui scenariu l-a scris tot el. Filmările peliculei "Iguanele" au loc în Oradea, Arieşeni, zona Beiuşului, dar şi în Salonta. "Este povestea unui fost rocker, ajuns la 45 de ani, care e gata să facă orice pentru fiul său. Între timp, acesta din urmă se pregăteşte să ţină un concert la Bucureşti, cu o trupă rock numită Iguanele", descrie el cea mai nouă producţie, despre care însă nu dezvăluie mai mult.

Deşi locuieşte în Bucureşti, sărbătorile şi vacanţele şi le petrece tot în Salonta, împreună cu soţia şi cele două fiice. Oraşul îi este şi acum "acasă", căci aici îl aşteaptă părinţii şi prietenii, gata să povestească despre producţiile regizorului. "A durat mult, dar acum e plăcut să mă uit la filmele mele împreună cu prietenii şi familia. E amuzant să vorbim despre ele. Multe detalii şi scene sunt inspirate şi din viaţa noastră", afirmă el.

De altfel, Marian crede că poveştile cele mai impresionante sunt chiar în jurul nostru. Trebuie doar căutate şi puse pe peliculă. El asta face, şi o face bine!