În urmă cu un an, albinele au primit recunoaşterea pe care o merită: Institutul Earthwatch (Supravegherea Pământului), o fundaţie americană care militează pentru protejarea mediului înconjurător, a decretat că acestea sunt cele mai importante vieţuitoare de pe Terra, iar Societatea Regală de Geografie din Marea Britanie a confirmat asta. Cu un mod de organizare a muncii invidiat de orice manager, albinele sunt cei mai importanţi polenizatori şi singurele furnizoare de miere, un produs nelipsit într-un stil de viaţă sănătos.
De aproape două decenii, orădeanca Beatrice Tica urmăreşte cu atenţie munca lor şi le ajută să ducă o viaţă cât mai uşoară. Apicultor atestat, este unul dintre producătorii bihoreni de miere 100% naturală, având o stupină cu circa 4 milioane de albinuţe.
Iubitori de natură
Fostă educatoare, Beatrice Tica (52 ani) a devenit apicultor în urmă cu 18 ani, când încă lucra la un birou de copiat acte. "Nu am avut vreun stupar în familie, pur şi simplu mă gândeam că mi-ar plăcea să cresc albine, aşa că am cumpărat 10 familii", povesteşte orădeanca.
La fel ca soţul ei, salvamontist, Beatrice este o mare iubitoare a naturii şi a plimbărilor în aer liber. De asemenea, cei doi sunt speologi şi, totodată, le place să exploreze Bihorul pe biciclete. "În natură ne simţim cel mai bine. De când eram tineri, în fiecare vineri plecam într-o excursie", spune Beatrice.
Cunosc toate traseele de via ferrata din Bihor şi au bătut împreună nenumărate poteci montane, aşa că nu e deloc de mirare că apreciază şi munca pe care albinele o fac pentru natură. Din hobby, apicultura, un sector dominat de bărbaţi, a devenit pentru Beatrice singura îndeletnicire.
Miere de Bihor
Şi-a instalat stupina la marginea pădurii din Şişterea, comuna Cetariu, sat în care familia ei s-a şi mutat, din Oradea, tocmai ca să fie aproape de albine. "Sunt lângă pădure, într-o zonă nepoluată. Primăvara au leurdă, pomi fructiferi, păducel, apoi vine rapiţa (n.r. plantă cu flori galbene şi seminţe bogate în ulei), înfloresc salcâmii, teii, iar la final de vară floarea soarelui. E important ca albinele să găsească florile pe un perimetru restrâns şi să nu consume multă energie când merg după nectar", explică apicultoarea.
Tot pentru ca albinele să nu trudească prea mult, dacă vara e secetoasă, urcă cu ele în Padiş, unde pot face mierea de mană, adică din răşini. "Nouă oricum ne place acolo, aşa că mergem cu ele cu tot două-trei săptămâni, o lună", spune Beatrice. Nu duce stupii în alte judeţe, o practică frecvent întâlnită între apicultori, pentru că ea vrea neapărat să producă miere de Bihor.
Muncă non-stop
Într-un stup, albinele muncesc continuu. Cele tinere ies să colecteze nectar şi polen, în timp ce puietul, bătrânele şi trântorii (masculii) produc mierea, supravegheaţi de matcă, adică regina stupului.
Aroma, culoarea şi textura mierii depind de plantele din care albinuţele au adunat nectar, aşa rezultând mierea de salcâm, de tei sau polifloră, dacă au "bâzâit" prin florile câmpului. "În funcţie de combinaţia de glucoză şi fructoză, orice miere naturală se cristalizează, mai devreme sau mai târziu", spune apicultoarea, demontând astfel mitul că mierea întărită a fost "lungită" cu zahăr.
Ca oamenii...
O albină trăieşte cam şase săptămâni, cu excepţia reginei, care are o viaţă de până la şase ani, şi a albinelor care prind iarna, când intră într-un soi de hibernare. "Formează un ghem mare, încălzit, pentru că albinele din exterior se îmbrăţişează şi sunt ca o manta", explică Beatrice.
Regina stupului, care se deosebeşte prin mărime, iese din stup o singură dată, ca să se împerecheze, iar apoi depune câte o mie de ouă pe zi. Din cele nefecundate vor ieşi trântorii, iar din cele fecundate albinele şi alte regine, care îşi vor forma propriile familii.
"Cum copiii ne lasă pe noi când ajung adulţi, aşa fac şi albinele. Le aud când formează familia, e agitaţie în ladă, iar când au decis că e momentul să plece, la prima deschidere a capacului, roiul izbucneşte afară", spune Beatrice. Sub nicio formă nu lucrează cu albinele fără echipamente de protecţie, parfumată sau cu gesturi bruşte şi ample. Respectând aceste reguli, apicultoarea ştie că nu are ce păţi, deoarece albinele atacă doar când se simt în pericol.
Meditaţie în stupină
În fiecare zi, asemenea albinelor pe care le are în grijă, Beatrice are de lucru în stupină, unde acum are 85 de familii, cu o medie de 45.000 de zburătoare fiecare. Ele sunt adăpostite în lăzi de lemn, în care sunt aşezate, ca nişte sertare, 10-12 rame.
Pe rând, apicultoarea scoate ramele, pentru a colecta mierea adunată în faguri, polenul, propolisul şi păstura, adică polenul fermentat. Toate au proprietăţi curative şi sunt recomandate celor care aspiră la o imunitate de invidiat. "Când sunt în stupină, este ca o formă de meditaţie. Mă relaxez pe deplin şi nu mai am nevoie de nimic", spune Beatrice.
Bee Happy in Bihor
Într-un sezon, în condiţii climatice potrivite, o familie de albine produce cam 20-25 kg de miere de salcâm şi câte 10-12 kg de miere de rapiţă, tei ori floarea soarelui. Indiferent câtă miere ar avea de vânzare, Beatrice nu rămâne cu borcane pline de la un an la altul.
În plus, încearcă să-şi surprindă cumpărătorii cu produse inedite, precum miere cu soc, cu lavandă sau cu hibiscus (plantă cu proprietăţi antiinflamatoare). "Mă duc la toate târgurile din Oradea. În plus, am clienţii care mă ştiu de ani de zile", spune apicultoarea.
De anul trecut, de când târgurile au devenit evenimente foarte rare, Beatrice a început să se promoveze pe internet, cu brandul "Bee Happy in Bihor", şi n-a dus lipsă de comenzi, dovadă că şi acum are în ofertă doar mierea din acest an. Albinuţele şi "mama" lor vor trudi, însă, în continuare, pentru a împărţi cu noi bogăţia lor...
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.