Leptospiroza este una dintre cele mai răspândite zoonoze (boli infecţioase ale animalelor care se pot transmite la om), existând cazuri în toate continentele, dar mai ales la tropice. Există cazuri de boală şi la noi.
Boala este produsă de leptospire, care aparţin grupului de spirochete (bacterii spiralate), responsabile şi de alte boli, cum ar fi sifilisul, febra recurentă şi altele. Leptospirele pot trăi 10-20 de zile la temperaturi de 20-30 de gr. C în apa canalelor, mlaştini şi pământ umed, dar sunt distruse de razele solare (radiaţiile ultraviolete), uscăciune sau apa clorinată. De asemenea, rezistă câteva săptămâni în urina neutră sau alcalină, la 22 de gr. C.
Boala apare sporadic, mai ales vara şi toamna, dar mult mai rar şi sub formă de epidemii. Persoanele cele mai expuse sunt cele care lucrează în regiuni mlăştinoase, orezării, mine, unde umiditatea, temperatura relativ constantă şi prezenţa şobolanilor şi a şoarecilor favorizează persistenţa leptospirelor. Mai sunt expuşi şi cei care lucrează în contact cu animalele în ferme zootehnice sau abatoare, veterinarii şi îngrijitorii de animale de laborator etc., în aceste cazuri leptospiroza având un caracter de boală profesională.
Rezervorul şi sursele de infecţie sunt animalele sălbatice şi domestice, multe dintre acestea fiind gazde permanente de leptospire. Rozătoarele fac, în general, o boală inaparentă şi excretă toată viaţa leptospire prin urină. Porcii, bovinele şi câinii fac de obicei forme uşoare de boală.
Transmiterea bolii se face prin contact direct cu sângele, urina sau organele (în special rinichii) animalelor infectate sau cu solul şi apa contaminate cu leptospire, care pătrund în organismul uman prin leziunile (chiar şi superficiale) ale pielii sau prin mucoasa nazală, bucofaringiană şi conjunctivală. Contactul se produce în timpul activităţii profesionale la cei expuşi sau incidental la vânători şi pescari sau mai frecvent prin scăldatul vara în bălţi.
Contagiozitatea durează câteva luni la animalele infectate şi toată viaţa la rozătoarele sălbatice. Pe durata bolii clinice şi omul este infecţios, prin urină. Receptivitatea bolii este generală, iar imunitatea după boală este slabă.
Atenţie!
Clinic boala debutează brusc, cu frison, febră, dureri musculare generalizate, dureri de cap, uneori vărsături, după o perioadă de incubaţie de 7-14 zile (cu extreme de 2-20 de zile).
Leptospiroza este o boală infecţioasă septicemică cu o evoluţie în 2 faze: faza septicemică (la circa o săptămână de la debut) cu persistenţa simptomelor de debut, la care se adaugă roşeaţa intensă a conjunctivelor şi apariţia unor erupţii cutanate sub forma unor mici macule (bubiţe); pot apărea şi manifestări pulmonare (tuse şi expectoraţie cu sânge), digestive (greţuri şi vărsături însoţite de mărirea ficatului şi, la sfârşitul fazei septicemice, icterul) şi meningeene (dureri mari de cap şi întărirea musculaturii cefei). Faza a doua a bolii, denumită faza organică, se manifestă prin febră şi unele sindroame specifice.
Reţineţi!
Leptospiroza este o boală gravă, dar cu şanse bune de vindecare prin recunoaşterea simptomelor şi instituirea tratamentului adecvat. Prezenţa icterului şi a insuficienţei renale reprezintă factori agravanţi. La gravide, boala determină avort.
.jpg "Renumita pianistă Gabriela Montero concertează la Sounds of Oradea: „Fiecare notă pe care o cânt vine direct din inimă”")
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.