Înţepăturile de ţânţari şi păianjeni

Înţepăturile de ţânţari pot produce meningita West Nile, o boală infecţioasă, transmiterea directă de la om la om nefiind posibilă. Virusul circulă mai ales în zonele tropicale, dar a ajuns şi în România, fiind cunoscută epidemia din 1996, cea mai mare din Europa, totalizând aproape 400 de cazuri. Din 1997 autorităţile sanitare au instituit măsuri stricte de monitorizare a bolii.

Până în prezent nu există un vaccin specific pentru meningita West Nile. Primele simptome ale infecţiei sunt febra, greaţa şi durerile musculare, debutul fiind asemănător virozelor. Rata de mortalitate este de circa 4% din cazurile înregistrate, deşi numărul celor infectaţi cu virusul West Nile este mult mai mare, persoanele respective neprezentându-se la medic datorită lipsei unor simptome severe.

Şi muşcătura multor specii de păianjeni produce iritaţie locală, iar unele specii chiar intoxicaţii mortale. Veninul "Văduvei negre" produce o excitare difuză a sistemului nervos central şi periferic, spasme vasculare şi hipertensiune arterială. Majoritatea accidentelor se produc în intervalul dintre lunile aprilie şi octombrie.

Semnele sunt reprezentate de durere vie la locul muşcăturii, urmată în 15-60 de minute de o propagare a durerii la nivelul întregii extremităţi şi a trunchiului, apoi de abdomen "de lemn" şi dureri insuportabile, tulburări de respiraţie, greţuri şi vărsături, febră şi deces prin insuficienţă cardiacă şi/sau respiratorie. Recuperarea poate dura până la o săptămână.

Atenţie! Persoanele care prezintă înţepături de ţânţari sau păianjeni şi au febră, dureri de cap, vărsături, dureri abdominale sau musculare şi dureri articulare, se vor prezenta obligatoriu la medic, doar astfel putându-se stabili diagnosticul corect şi tratamentul adecvat.

Reţineţi! Tratamentul meningitei West Nile se face doar în spital. Importantă este prevenirea bolii, prin mijloace specifice ca dezinsecţia generală, dar şi prin măsuri generale pe care fiecare dintre noi le poate lua: protecţia împotriva ţânţarilor prin montarea de plase la ferestre şi uşi în locuinţe şi la locurile de muncă, îmbrăcăminte care să acopere cât mai mult din suprafaţa corpului pe timp de seară, sau utilizarea diverselor loţiuni, creme sau geluri contra ţânţarilor, precum şi dispozitivele electrice sau electronice de distrugere a acestora.

Tratamentul muşcăturii "văduvei negre" este reprezentat de înlăturarea durerii şi administrarea de antivenin. Aplicaţiile locale de apă fierbinte duc la dispariţia tranzitorie a durerii, apoi se continuă cu tratament specializat în spital cu medicaţie antispastică şi analgezice, urmate de serul antivenin Latrodectus în cazurile grave.