Diagnosticul de infarct miocardic acut (IMA) se bazează pe durerea toracică severă şi celelalte simptome (nelinişte, anxietate, paloare, transpiraţii), fiind completat de datele de laborator, electrocardiogramă şi tehnicile imagistice. Bolnavul cu IMA prezintă unele modificări sanguine nespecifice (creşterea numărului de leucocite şi a VSH) şi unele modificări specifice (creşterea cantităţii de enzime specifice muşchiului miocardic ca urmare a necrozei).
Electrocardiograma oferă în majoritatea cazurilor de IMA aspecte specifice şi reprezintă un examen de bază. Imagistica medicală este reprezentată de unele tehnici moderne, cum sunt scintigrafia cu radioizotopi, ecocardiografia bidimensională şi ecocardiografia Doppler, tomografia computerizată şi rezonanţa magnetică.
Tratamentul IMA trebuie efectuat cât mai precoce, fapt ce presupune recunoaşterea simptomelor de către cea mai mare parte a populaţiei, esenţială fiind asistenţa medicală calificată.
Serviciile de urgenţă (Salvare şi SMURD) asigură tratamentul prespitalicesc şi transportă bolnavul în secţiile de cardiologie dotate cu aparatură care monitorizează bolnavii, unde se continuă tratamentul.
Obiectivele principale ale tratamentului IMA sunt prevenirea decesului datorat complicaţiilor (dintre care cele mai frecvente sunt aritmiile), dizolvarea cât mai precoce a cheagurilor de sânge (cu restabilirea circulaţiei coronariene afectate) prin administrarea de trombolitice (tratament fibrinolitic) şi reducerea la minimum a masei de miocard necrozat. Practic, tratamentul de rutină al pacientului cu IMA începe cu calmarea durerii toracice, administrarea de oxigen prin mască sau sondă nazală, tratamentul fibrinolitic (în primele 12 ore de la debut, fiind disponibil în ambulanţele moderne) şi repausul total, apoi, în serviciile specializate se continuă cu medicamentaţie specifică şi recuperare treptată.
Atenţie!
Orice persoană care acuză dureri la nivelul pieptului şi prezintă un comportament neobişnuit va fi pusă în poziţie culcată sau şezândă, după care se anunţă Salvarea sau SMURD. Se cunoaşte faptul că riscul cel mai mare de deces este în prima oră de la debut, de aceea este vitală internarea de urgenţă în serviciile specializate. Complicaţiile majore posibile, în afara aritmiilor (dintre care cea mai importantă este fibrilaţia ventriculară), sunt insuficienţa cardiacă, ruptura cardiacă, extinderea infarctului, tromboembolismul şi pericardita.
Reţineţi!
În lipsa complicaţiilor, pacientul cu IMA se poate ridica din pat după 2 zile, se poate plimba din a 5-a zi, poate pleca acasă după 7-10 zile şi poate să reia activitatea după 4-12 săptămâni, în funcţie de gradul de efort fizic pe care trebuie să-l facă. Nu va şofa aproximativ o lună, efortul va fi dozat şi mărit lent, iar activitatea sexuală poate fi reluată. Factorii de risc vor fi evitaţi şi pacientul va fi îngrijit în continuare de către medicul de familie, care apreciază frecvenţa consultaţiilor şi a examinărilor de laborator, sub coordonarea specialistului cardiolog.
.jpg "Orădeanca Alesia Toma de la ACS Olimpikus a devenit campioană naţională de judo şi va reprezenta România la Balcaniada din Macedonia de Nord")
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.