Hoţie dezgropată: Universitatea e silită să o concedieze pe Daniela Ionescu la un deceniu după ce a fost prinsă că a plagiat

Deşi se plâng că li se spune, ironic, "sorbonei", universitarii orădeni nici nu se străduiesc a-şi depăşi condiţia. La scurt timp după ce Ministerul Educaţiei a considerat ilegală candidatura fostului rector Cornel Antal la un nou mandat, punându-i astfel la colţ pe juriştii Universităţii care în prealabil o apreciaseră corectă, un alt for central îi "scutură" acum pe reprezentanţii "Sorbonicii".

Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării a impus Universităţii să o concedieze pe profesoara Daniela Ionescu, fostă decăniţă a Facultăţii de Textile şi Pielărie, pentru că, deşi în 2003 aceasta a fost condamnată penal pentru plagiat, conducerea instituţiei orădene nu a sancţionat-o în niciun fel. Ci doar s-a prefăcut, la fel cum apoi s-a făcut, aproape un deceniu, că a uitat de ruşinoasa poveste...

Scandal uitat

În 2003, Universitatea era zdruncinată de un scandal de proporţii: Daniela Ionescu, fost ofiţer de Securitate în anii '80, devenită şef de lucrări la Facultatea de Textile, era condamnată penal la plata unei amenzi şi la despăgubiri de 200 milioane de lei vechi pentru că plagiase o carte a unei profesoare din Iaşi, Constanţa Comandar, pe baza căreia avea să avanseze într-un grad didactic superior, de conferenţiar.

Vechiul scandal a redevenit actual săptămâna trecută, când Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării (organism aflat în subordinea Ministerului Educaţiei, menit să ancheteze încălcarea eticii universitare) a decis că Universitatea orădeană trebuie să o dea afară pe hoaţa ajunsă între timp conferenţiar!

Unde dai şi unde crapă 

Dezgroparea poveştii de acum 9 ani s-a produs într-un context electoral, pe fondul luptei dintre fostul rector al Universităţii, Cornel Antal, şi liderul sindical Gheorghe Ionescu (foto), soţul Danielei Ionescu.

Anul trecut, în luna noiembrie, înainte de a începe competiţia pentru rectorat, prorectorul Ioan Felea, apropiat de-al lui Antal, a bombardat Consiliul de Etică cu mai multe sesizări privitoare la ambii soţi Ionescu, pe care îi acuza că au încheiat contracte de cercetare fără a dovedi că au şi făcut efectiv vreo cercetare şi fără a vira banii obţinuţi aferent respectivelor contracte în conturile Universităţii. În sesizări, Felea preciza şi detaliul că Daniela Ionescu e nimeni alta decât cea condamnată pentru plagiatul din 2003. Urmarea? Deşi Consiliul de Etică şi-a declinat competenţa privind investigarea presupuselor fraude cu contractele de cercetare în favoarea procurorilor, în schimb s-a "băgat" la partea cu furtul intelectual.

Faptul că Daniela Ionescu a avansat în gradul didactic pe baza lucrării plagiate a determinat Consiliul de Etică să concluzioneze că femeia n-a fost niciodată sancţionată de conducerea Universităţii pe linie profesională, deşi şefii instituţiei aveau această obligaţie. Drept urmare, pe 6 februarie 2012 Consiliul a emis o hotărâre prin care impune trei sancţiuni: nerecunoaşterea Danielei Ionescu ca autor al lucrării plagiate şi retragerea gradului didactic de conferenţiar (ambele măsuri trebuind aplicate de Ministerul Educaţiei), plus desfacerea contractului de muncă (sarcină ce revine Universităţii orădene).

Ajunge o pedeapsă! 

Consiliul de Etică a reuşit, astfel, să dezgroape un secret al "sorboneilor", care au rezolvat problema celei mai ruşinoase fapte pe care o poate comite un universitar prin ascunderea ei sub preş. Aşa că s-a ajuns ca, la 11 ani de când plagiatul a fost descoperit şi la 9 de când a fost şi dovedit în justiţie, o autoritate centrală să impună Universităţii să ia o decizie pe care instituţia orădeană trebuia s-o adopte încă de la începutul scandalului.

BIHOREANUL a încercat să afle de ce n-a fost niciodată sancţionată pe linie universitară, iar surpriza e că, nici măcar acum, nu-şi asumă nimeni răspunderea, iar laşitatea membrilor Senatului se perpetuează.

Fostul rector Cornel Antal afirmă că "problema Ionescu" a fost pusă pe tapet prima oară în 2007, după debarcarea de la şefia instituţiei a lui Doru Maghiar. "Senatul a decis să nu o sancţioneze pe Daniela Ionescu pe vremea când era Teodor Leuca rector interimar. Cred că domnul Bodea (n.r. - procurorul Radu Bodea, membru în Senatul universitar) a spus că n-o putem sancţiona pentru o faptă pentru care deja fusese pedepsită", spune Antal.

Aproape la fel zice şi Radu Bodea (foto): "Nu eu am pus problema în discuţie în acest mod, dar ştiu că Senatul a decis să nu o sancţioneze, pentru că pedeapsa deja primită, cea penală, era mai gravă decât cea pe care i-am fi dat-o noi". Procurorul şi colegii lui ignoră că una era sancţiunea penală decisă de justiţie, oricum o simplă amendă pe care Ioneasca a plătit-o lejer, şi cu totul alta urma să fie pedeapsa pe linie universitară, care trebuia să fie extremă, de concediere a profesoarei hoaţe.

Sancţionată, dar pentru altele

BIHOREANUL a descoperit, mai mult, că în niciuna dintre hotărârile de Senat din 2007 nu figurează votul de a o sancţiona sau nu pe Daniela Ionescu, detaliu pe care fostul rector interimar de atunci, Teodor Leuca, îl explică prin faptul că senatorii universitari lucrau la "cota de avarie": "Eu eram interimar, deci luam doar hotărârile obligatorii. În rest, doar discutam, dar nu votam nimic".

Singura repercusiune suferită ulterior de profesoara hoaţă a fost destituirea din funcţia de decan, dar nu pentru plagiat, ci pentru "management defectuos al resurselor facultăţii". Cum a scăpat basma curată pentru furt şi cine a tras sforile pentru ca afacerea să fie îngropată, nimeni nu mai spune astăzi. Cert e că Senatul a şi uitat de poveste până ce, luna trecută, s-a trezit cu decizia Consiliului de Etică de la Bucureşti.

Cu tupeu, profesoara a şi contestat actul în instanţă, cerând anularea lui din trei motive. În primul rând, spune ea, Senatul a decis deja să nu o sancţioneze şi oricum nu poate fi pedepsită de două ori pentru aceeaşi faptă. În al doilea rând, nu i s-a dat dreptul la apărare, Consiliul neanunţând-o că o cercetează, şi - în fine - pentru că decizia vine prea târziu. "Legea Educaţiei, într-adevăr, nu prevede termene de prescripţie pentru abaterile cadrelor didactice, dar Codul Muncii arată că abaterile în raporturile de muncă se prescriu în termen de cel mult 6 luni", susţine Daniela Ionescu, repetând că nu consideră legală sancţionarea ei în 2012 pentru o faptă comisă în 1998 şi judecată în 2003.

Poticniţi 

Agăţându-se de orice detaliu, profesoara invocă şi un viciu de procedură care, de altfel, dă bătăi de cap şi juriştilor Universităţii. Mai precis, tot în baza Legii Educaţiei, decizia Consiliului de Etică trebuie pusă în executare în 30 de zile de la data emiterii, care în cazul de faţă a fost ziua de 6 februarie. Dar, spune şeful interimar al Universităţii, Constantin Bungău (foto), actul a ajuns la Oradea abia pe 12 martie, iar la el personal doar pe 4 aprilie, adică după depăşirea celor 30 de zile cât era termenul de aplicare. "Am cerut Ministerului Educaţiei să ne îndrume cum să procedăm", susţine Bungău.

Până când Ministerul se va pronunţa, profesoara hoaţă va rămâne, culmea, cadru didactic şi se va bucura şi de titlul universitar cucerit prin fraudă, şi de salariul aferent, deloc mic. Că aşa-i la Sorbonica: deşi părea îngropat, trecutul şi păcatele lui rămân mereu o problemă de actualitate.

PENTRU ALTUL SE POATE!
Plagiator pedepsit în doi timpi şi trei mişcări

Daniela Ionescu n-a fost singura universitară orădeană prinsă că a plagiat. Anul trecut, de pildă, în urma unei reclamaţii făcute de patru profesori polonezi, conferenţiarul Ioan Stanca de la Facultatea de Ştiinţe a fost dovedit de o comisie de fizicieni ai Universităţii că şi-a atribuit nu mai puţin de 14 articole scrise de aceştia, patru fiind copiate la virgulă. Deşi, spre deosebire de situaţia Danielei Ionescu, în cazul lui Stanca nici n-a existat o anchetă penală, cu atât mai puţin vreo sentinţă definitivă şi irevocabilă, ci doar o cercetare făcută de Comisia de Etică a Universităţii, conferenţiarul Stanca a fost dat afară, fără ca senatorii să stea prea mult pe gânduri. Semn că sancţionarea hoţilor se poate face, doar dorinţă să fie şi nu prea multe pile...