Guta

Guta cuprinde o serie de boli care apar singure sau în combinaţie şi includ hiperuricemia, atacurile de artrite inflamatorii (la o singură articulaţie), depozitele de cristale de uraţi la nivelul articulaţiilor şi la nivelul rinichilor, precum şi litiaza renală cu săruri de uraţi. Hiperuricemia (adică creşterea acidului uric plasmatic la valori de peste 7 mg%) este cea care determină apariţia gutei.

Acidul uric, alături de creatinină, uree şi pigmenţii biliari, este un produs final al metabolismului proteic. Cauzele bolii sunt determinate de creşterea producţiei de uraţi, excreţia scăzută de acid uric, sau combinaţia acestor două procese. Creşterea producţiei de uraţi este determinată de alimentaţia bogată în purine (ficat, momiţe, rinichi, peşte), obezitate, consum crescut de  alcool şi de unele boli (ca de exemplu psoriazisul).

Scăderea excreţiei renale de acid uric este determinată de insuficienţa renală, rinichiul polichistic, hipertensiunea arterială, hipotiroidism, intoxicaţii cu plumb şi unele medicamente administrate în exces (cum sunt aspirina, unele diuretice, etambutol etc.). La 5% din pacienţii cu hiperuricemie cristalele de uraţi se depun în articulaţii, aproximativ de 8 ori mai frecvent la bărbaţi faţă de femei.

Clinic boala se manifestă prin durere acută survenită brusc la o singură articulaţie, cel mai des la degetul mare de la picior, care este tumefiat şi roşu. Boala poate debuta şi la nivelul articulaţiei gambei, genunchiului sau pumnului. Bolnavul poate prezenta febră uşoară. Fără tratament atacul dureros poate dura 24-48 ore. Unii bolnavi prezintă un singur atac în timpul vieţii, iar alţii prezintă recurenţe (75% din bolnavi prezintă al 2-lea atac după 2 ani).

ATENŢIE! Diagnosticul bolii este dat de simptomele caracteristice şi de examinările de laborator care pun în evidenţă cristalele de acid uric de la nivelul articulaţiei afectate precum şi creşterea acidului uric plasmatic (deşi există cazuri de gută în care acidul uric plasmatic nu este crescut). Importanţa diagnosticului corect al bolii este foarte important, deoarece puţine boli pot fi tratate cu mai multă siguranţă decât guta. De aceea este utilă prezentarea la medic în toate situaţiil de inflamare a unei articulaţii asociată cu durere mare şi de obicei la unul din degetele mari ale picioarelor, medicul fiind singurul care poate stabili diagnosticul şi tratamentul corect, evitându-se cronicizarea bolii.

REŢINEŢI! Tratamentul bolii în faza acută se face cu antiinflamatoare nesteroidiene (indometacin, ibuprofen, naproxen, diclofenac, piroxicam etc.) şi colchicină. Dozele trebiue să fie mari, de aceea numai medicul stabileşte schema terapeutică, cunoscând şi multiplele contraindicaţii ale acestor medicamente. Cînd pacientul nu poate suporta tratamentul oral, se utilizează injecţii intraarticulare cu glucocorticoizi. Prevenirea atacurilor se face prin interzicerea alimentelor amintite, evitarea excesului de alcool şi a medicamentelor amintite, corectarea obezităţii şi tratament cu alopurinol sau febuxostat după circa 3 săptămâni de la atacul de gută, medicamente care reduc acidul uric plasmatic.