Gripa

Se poate recunoaşte o viroză respiratorie dată de alte tipuri de virusuri decât virusurile gripale după debutul mai lent al bolii, cu dureri şi usturimi în gât, nas înfundat şi dureri de cap. Contagiozitatea mare a gripei este determinată şi de aglomerările urbane, colectivităţile de copii şi adolescenţi.

Transmiterea se face pe cale aeriană, de la omul bolnav la cel sănătos, în mod direct (prin tuse şi strănut) sau indirect (prin obiecte proaspăt contaminate, cum sunt batistele, prosoapele, vesela etc.).

Gripa se manifestă prin simptome respiratorii şi fenomene toxice generale, putând evolua uneori spre forme grave. Sezonul rece favorizează îmbolnăvirile şi epidemiile de gripă (iarna, începutul primăverii), dar boala poate să apară şi în alte anotimpuri.

Boala apare brusc (la 24-48 de ore de la contactul cu omul bolnav), cu febră mare (39-40 gr. Celsius), frisoane, dureri de cap şi musculare, astenie marcată, răguşeală, tuse seacă obositoare (ce poate evolua spre greţuri şi vărsături) şi inapetenţă.

Formele comune de boală se pot trata la domiciliul bolnavului (după consultul dat de medicul de familie!) prin repaus la pat, administrare de medicamente antitermice (ca de ex. paracetamolul), cu evitarea excesului de aspirină (poate favoriza apariţia sindromului Reye).

Formele severe şi complicaţiile (pneumonii, bronhopneumonii etc.) se tratează numai în spital. Există câteva reguli simple de prevenire a gripei şi a celorlalte viroze respiratorii: evitarea aglomerărilor umane, spălarea frecventă a mâinilor, izolarea bolnavului de restul familiei într-o cameră corespunzătoare (luminoasă, aerisită şi încălzită la 24 gr. Celsius) şi utilizarea de şerveţele de unică folosinţă, aerisirea frecventă a încăperilor sau birourilor cu menţinerea unei temperaturi de 18-20 gr. Celsius, menţinerea la domiciliu a copiilor bolnavi şi evitarea vizitelor la bolnavii sau suspecţii de gripă. Despre gripa nouă (porcină), vaccinarea anti-gripală şi sindromul Reye, în numerele viitoare.

Atenţie!

Virusul A determină cele mai severe şi extinse epidemii, care apar brusc, aproape exclusiv în cursul lunilor de iarnă, în emisferele nordică şi sudică, ating un vârf după 2-3 săptămâni şi durează în general 2-3 luni, dispărând de obicei la fel de brusc. Virusul gripal de tip B determină apariţia unor epidemii mai puţin extinse şi se asociază cu forme mai puţin grave de boală decât cele determinate de virusul gripal A. Epidemiile apar de obicei în şcoli şi unităţi militare. Virusul gripal C se asociază doar ocazional cu boala umană, evoluând asimptomatic.

Reţineţi!

Virusurile gripale aparţin familiei Orthomixoviridae, existând 2 genuri, unul care cuprinde virusurile gripale A şi B şi altul care cuprinde virusul gripal C. Epidemiile de gripă de tip A apar teoretic în fiecare an, dar extinderea şi gravitatea bolii este variabilă. Epidemiile localizate apar de obicei la intervale de 1-3 ani, iar pandemiile sau epidemiile globale apar cam o dată la 10-15 ani. Din datele istorice se ştie că au existat pandemii severe de gripă în 1889-1890, 1918-1919 şi 1957 -1958, pandemie moderată în 1968-1969, pandemie uşoară în 1977-1978 şi epidemii uşoare în 1900-1903, 1933-1935 şi 1946-1947.