Dependența de nicotină IV

În ultimii 30 de ani marile firme producătoare de ţigări au scăzut continuu cantitatea de tar (adică agregatul de particule existent în fumul de ţigară după înlăturarea nicotinei şi deshidratare) şi de nicotină din produsele lor.

Azi, cele mai vândute ţigări sunt cele cu filtru şi cele cu conţinut scăzut de tar sau nicotină. Cancerul pulmonar şi cel laringian apare cu o frecvenţă mai mică la  fumătorii de ţigări cu conţinut scăzut de tar şi de nicotină, comparativ cu cei care fumează ţigări obişnuite, dar beneficiul este mult mai mic faţă de cel dat de renunţarea la fumat. În plus, există tendinţa de a creşte consumul acestor produse, existând riscul expunerii şi la diferitele substanţe aromatizante adăugate pentru creşterea gradului de satisfacere a consumatorilor (substanţe al căror efect pe timp mai îndelungat nu este încă cunoscut).

Fumătorii de trabuc şi pipă inhalează de obicei mai puţin fum decât fumătorii de ţigări (pH-ul alcalin al trabucului şi pipei este mult mai iritant pentru căile respiratorii), având o mortalitate  mai scăzută. Totuşi, mortalitatea prin cancer bucal, laringian şi esofag nu diferă faţă de cea a fumătorilor de ţigări. Există şi persoane care  mestecă sau prizează tutunul, fapt ce poate duce la dependenţă de nicotină şi risc crescut de cancer bucal.

În ţările dezvoltate, campaniile de educaţie sanitară au determinat reducerea numărului de fumători cu circa 50%, spre deosebire de celelalte ţări, unde anual numărul fumătorilor creşte constant. Beneficiile încetării fumatului sunt evidente, depăşind cu mult riscurile creşterii în greutate sau orice alte efecte adverse psihologice care pot apărea. Astfel, simţul mirosului şi gustului se poate îmbunătăţi la un an după renunţare, există o reducere substanţială a riscului pentru infarct miocardic, iar în cazurile în care există deja complicaţii pulmonare, deşi beneficiile sunt mai modeste, gradul de deteriorare a funcţiei respiratorii este mai scăzut. Un lucru este sigur: fumătorii care au încetat să mai fumeze trăiesc în medie mai mult decât cei care continuă să fumeze (cei care renunţă la fumat înaintea vârstei de 50 de ani au un risc înjumătăţit de deces în următorii 15 ani, faţă de cei care nu renunţă).

ATENŢIE! Tot mai mulţi fumători încearcă să abandoneze viciul, dar succesul este temporar, de cele mai multe ori. Metoda cea mai bună este încetarea bruscă, 80% din foştii fumători au reuşit astfel. În unele situaţii este util sfatul medicului şi terapia de grup (ca în cazul alcoolicilor). Dependenţa de nicotină trebuie privită ca problemă medicală cronică. Factorii politici, sociali şi economici au un rol major în decizia individuală de începere sau oprire a fumatului, autorităţile trebuind să aplice măsuri de scădere a numărului de potenţiali fumători şi de creştere a numărului celor care abandonează viciul.

REŢINEŢI! Profilaxia fumatului trebuie dirijată spre grupurile de vârstă mică şi spre adolescenţi, prin explicarea consecinţelor fumatului asupra sănătăţii şi dificultatea renunţării la acest viciu. Personalul medical, personalul didactic, personalităţile publice şi formatorii de opinie ar trebui să dea exemplu personal şi să militeze pentru eliminarea acestui viciu.