Dependenţa de nicotină

Fumatul este un viciu care produce numeroase boli şi decese, fiind considerat în ţările dezvoltate principala cauză a bolilor prevenibile şi a morţii premature. Numai în SUA apar în fiecare an peste un milion de noi fumători din rândul copiilor şi adolescenţilor. Majoritatea fumătorilor au mari dificultăţi în a renunţa la fumat, efectele de dependenţă ale nicotinei fiind responsabile pentru această dilemă de sănătete personală şi publică.

Este important să se recunoască faptul că nicotina este un drog ce creează dependenţă. Dependenţa de drog este certificată de următoarele criterii: folosirea impulsivă, efectele psiho-afective şi alterarea comportamentului de către drog.

Consumul de nicotină îndeplineşte aceste criterii deoarece produce o nevoie impulsivă de a fuma şi determină o dispoziţie plăcută care motivează cererea crescândă de drog. Fumătorii îşi reglează doza de nicotină pentru a obţine efectele dorite, care sunt şi pozitive, cum ar fi plăcerea şi un nivel de performanţă ridicat, cât şi evitarea fenomenului de întrerupere, caracterizat prin accese de furie, anxietate, dorinţa excesivă de tabac (care devine obsesivă şi dominantă), concentrare dificilă, foame şi nerăbdare.

Aceste fenomene ating un maximum în 1-2 zile şi se estompează treptat în 3-4 săptămâni de la întreruperea fumatului. Dorinţa de fumat şi foamea pot persista perioade îndelungate.

Fumatul reprezintă un comportament complex care se infiltrează în viaţa de zi cu zi şi care este motivat de fumător prin stresul cotidian, care este diminuat de drog. Unele trăsături personale, cum sunt nivelul de educaţie, gradul de apreciere a performanţelor proprii, copierea stilului altora, sunt determinante ale consumului de tutun, la fel ca acceptarea fumatului în casă, în grupuri de prieteni şi la serviciu, sau normele comunitare, toate influenţând comportamentul fumătorului.

ATENŢIE! Fumul de ţigară este un aerosol heterogen produs prin arderea incompletă a frunzelor de tutun. Principala cantitate de fum este emisă în timpul expirului, o mică parte fiind emisă între respiraţii la marginea aprinsă a ţigării. Compoziţia fumului este influenţată de tipul de tutun, temperatura de ardere, lungimea ţigării, porozitatea hârtiei, aditivi şi filtru. Temperatura ţigării variază de la 30 gr. C la muştiuc la 900 gr.C la capătul aprins! Concentrarea compuşilor din fum apare pe măsură ce fumul este filtrat de tutunul nears, unele substanţe din tutun trecând neschimbate în fumul de ţigară.

REŢINEŢI! Aproximativ 92-95% din greutatea totală a fluxului principal de fum este gazoasă, cuprinzând 85% azot, oxigen şi dioxid de carbon, restul de gaze şi particule fiind substanţe de importanţă medicală.