Cancerul pulmonar (II)

Simptomele cancerului pulmonar sunt determinate de efectele locale ale creşterii tumorii, invazia sau obstrucţia bronşiilor, extinderea la nivelul ganglionilor regionali şi dezvoltarea metastazelor la distanţă. În cazul tumorilor centrale şi al celor care afectează bronşiile, bolnavul prezintă tuse, hemoptizie (eliminare de sânge de la nivelul căilor respiratorii afectate), respiraţie "şuierătoare" (wheezing) şi dispnee (greutate în respiraţie), uneori putând exista şi suprainfecţie bacteriană (febră şi tuse purulentă).

În cazul tumorilor periferice bolnavii acuză dureri toracice (datorate interesării pleurei şi/sau peretelui toracic), tuse şi dispnee, mai ales expiratorie (eliminare dificilă a aerului din plămâni). În tumorile extinse la nivelul ganglionilor regionali şi/sau în interiorul toracelui bolnavii prezintă răguşeală, dificultate la înghiţirea alimentelor, dispnee, tulburări ale ritmului cardiac, sau chiar insuficienţă cardiacă.

Metastazele cancerului pulmonar sunt prezente la toate tipurile histologice: la tipul scuamos apare la peste 50% din cazuri, la cel cu celule mari şi adenocarcinom la circa 80% şi la cel cu celule mici la peste 95% din cazuri. Metastazele pot fi localizate în orice organ, dar cele mai frecvente sunt la nivelul creierului, oaselor, ficatului şi glandelor suprarenale, constituind o mare problemă clinică.

Atenţie! Diagnosticul precoce al cancerului pulmonar se face prin metode de testare la nivelul populaţiei cu risc ridicat (screening), adică bărbaţii cu vârstă de peste 45 de ani, fumători a 40 de ţigarete pe zi, metode ce constau în examinare radiologică pulmonară şi examen citologic al sputei din 4 în 4 luni. De cele mai multe ori nu există manifestări clinice decât în stadiile avansate, de aceea screeningul rămâne metoda de bază în diagnosticul bolii, pentru aceasta fiind necesare programe speciale incluse în politica sanitară naţională, un rol deosebit revenind medicului de familie. De un real ajutor în diagnosticul metastazelor este şi tomografia computerizată, ecografia abdominală şi unele probe de laborator specifice. Mai nou, tomografia cu emisie de pozitroni (PET) poate identifica metabolismul ţesuturilor examinate, cu recunoaşterea precoce a tumorii.

Reţineţi! Tratamentul este diferenţiat în funcţie de tipul histologic şi prezenţa sau absenţa metastazelor, practicându-se rezecţia chirurgicală, radioterapia şi chimioterapia. Deşi speranţa de viaţă este redusă în cancerul pulmonar, diagnosticul corect şi terapia adecvată poate determina eventuala vindecare sau ameliorare a bolii. Tratamentul este de cele mai multe ori multidisciplinar, prin colaborarea dintre internişti, pneumologi, chirurgi oncologi, radioterapeuţi, anatomopatologi şi personal de îngrijire specializat. Profilaxia este simplă: evitarea sau abandonarea fumatului printr-o educaţie medico-sanitară susţinută. Nu trebuie să uităm nici de fumatul pasiv.