Astmul bronşic

Astmul bronşic este o afecţiune a căilor respiratorii caracterizată printr-o reactivitate crescută a acestora la o multitudine de stimuli. Clinic se caracterizează prin paroxisme de dispnee (greutate în respiraţie apărută în crize), tuse şi wheezing (respiraţie "şuierătoare"). Boala este episodică, manifestările acute alternând cu perioade asimptomatice. De obicei, atacurile sunt de scurtă durată (minute până la ore), după care pacientul îşi revine complet din punct de vedere clinic, deşi obstrucţia bronşică există. Boala este frecventă în toată lumea, estimându-se că între 1 şi 5% din populaţie este afectată, cu precădere la vârstele tinere (aproape jumătate din cazuri apar până la vârsta de 10 ani şi circa o treime până la 40 de ani). La copii, apare de 2 ori mai frecvent la băieţi faţă de fete, dar până la 30 de ani raportul se egalizează.

Se consideră că există 2 tipuri de astm: astmul alergic (apare frecvent la cei care au în familie cazuri de alergii, cum ar fi rinite, urticarii şi eczeme) şi cel idiosincrazic (la care simptomatologia nu apare pe fond alergic, ci în urma unei afecţiuni respiratorii, de exemplu o banală răceală).

Astmul alergic este frecvent sezonier şi se observă mai ales la copii şi la adulţii tineri, factorii declanşatori (alergenii) fiind cel mai des în aer (polenul). Forma nesezonieră poate fi consecinţa alergiei la praful de casă, părul de animale, pene etc. Alergenii amintiţi sunt Incriminaţi doar într-o minoritate de cazuri, majoritatea persoanelor neprezentând fenomene alergice la contactul cu aceştia. Există şi cazuri de astm profesional, prin expunerea la un număr mare de compuşi folosiţi în diferite procese industriale (săruri metalice, unele pulberi organice, mase plastice etc.). Unele medicamente pot provoca episoade acute de astm, cum este cazul aspirinei. Mediul şi aerul poluat determină simptome mai severe la astmatici. Astmul idiosincrazic poate fi declanşat de infecţii respiratorii, efort fizic şi stres emoţional.

Atenţie!

Factorii declanşatori ai crizei de astm pot fi intricaţi, iar cele 2 forme de boală rar sunt delimitate. Mortalitatea în astm este scăzută, dar există o tendinţă de creştere în zonele urbane. Asocierea fumatului determină apariţia altor complicaţii pulmonare şi o evoluţie mai severă. Spre deosebire de alte afecţiuni respiratorii, ca bronşita cronică, astmul nu progresează, existând cazuri de remisiune spontană în circa 20% din cei la care boala apare la vârsta adultă şi cazuri de evoluţie cu scăderea frecvenţei şi severităţii crizelor odată cu înaintarea în vârstă, la aproximativ 40% din bolnavi.

Reţineţi!

Tratamentul astmului este prescris numai de către medic, fiind adaptat fiecărui caz. Există o multitudine de preparate medicamentoase care au ca efect dilatarea căilor aeriene pe diferite căi şi reducerea inflamaţiei şi alergiei de la acest nivel. Administrarea acestora se face şi pe cale inhalatorie, de aceea bolnavul va fi învăţat cum să inhaleze corect medicamentul. Se interzice fumatul şi se va evita expunerea la alergenii cunoscuţi ca potenţial declanşatori ai crizelor de astm.