Anorexia

Anorexia apare rar ca unic simptom, fiind mai frecventă în tulburările intestinale şi extraintestinale. Mecanismele prin care foamea şi apetitul scad nu sunt complet elucidate, dar se ştie că ingestia alimentelor este controlată de doi centri nervoşi ("centrul foamei" şi "centrul saţietăţii") cu localizare cunoscută (în hipotalamus). 

Bolile gastrointestinale şi hepatice sunt deseori însoţite de anorexie. Astfel, anorexia poate preceda apariţia icterului în hepatita acută, sau poate fi principalul simptom din cancerul gastric; în unele afecţiuni intestinale apare sitofobia, adică teama de a mânca datorită disconfortului abdominal ulterior, care trebuie de asemenea deosebită de anorexie.

Bolile extraintestinale în care apare anorexia sunt durerea cronică de orice cauză şi insuficienţa cardiacă gravă, fiind un simptom major în insuficienţa renală cronică şi cea respiratorie, ca şi în unele boli endocrine. Pacienţii cu cancer prezintă anorexie datorită depresiei, anxietăţii, durerii şi scăderii simţului gustului şi mirosului. Unele medicamente pot determina anorexie, cel mai frecvent fiind vizate antihipertensivele, diureticele şi digitalicele.

ATENŢIE! Anorexia poate însoţi deseori tulburări psihice, cum ar fi depresia, sau poate fi rezultatul unei tulburări emoţionale, plictiselii, expunerii la imagini, mirosuri sau gânduri neplăcute. Anorexia nervoasă este o problemă în ţările dezvoltate, apărând la tinerele femei aparţinând clasei de mijloc sau celei superioare (după unele aprecieri la 1% dintre adolescentele aparţinând claselor sociale amintite) şi extrem de rar la femeile sărace sau la bărbaţi. Cauza este teama paralizantă de îngrăşare, bolnavele reducând drastic raţia alimentară şi ajungând la emacierea similară celei întâlnite în lagărele de concentrare naziste.

REŢINEŢI! Tratamentul anorexiei este cel al bolilor de bază. Anorexia nervoasă nu are un tratament specific, fiind uneori utilă terapia psihiatrică; cazurile grave se internează în spital, ştiut fiind faptul că moartea subită poate apărea la o scădere a greutăţii corporale cu mai mult de 35% sub cea ideală, mai ales dacă slăbirea a fost rapidă.