Ministrul Mangleală: Acuzat de plagiat, Mang riscă să iasă pe uşa din dos din viaţa publică şi academică

Începutul săptămânii trecute părea promiţător pentru Bihor şi pentru Universitatea din Oradea. Ioan Mang, profesor universitar şi lider al organizaţiei judeţene PSD, prelua pe neaşteptate şefia Ministerului Educaţiei, ratată de o colegă de partid care stârnise indignarea generală după ce îşi trecuse în CV un curs la o universitate americană unde, se pare, nu studiase.

Vestea i-a făcut pe universitarii orădeni să se bucure, pentru că în premieră unul de-al lor ajungea la conducerea Ministerului care le-a ţinut instituţia în colimator ani de zile, încă de la vechile scandaluri marca Maghiar. Numai că, surpriză: după doar o zi, ceea ce se arăta a fi o şansă s-a transformat în anti-reclamă. Încă de la audierea sa în comisiile Parlamentului, Mang a fost acuzat de plagierea unui articol ştiinţific, iar după instalarea în funcţie, în doar trei zile au ieşit la iveală alte şase lucrări pe care şi le-ar fi asumat ca autor, dar fără să fi contribuit cu ceva la elaborarea lor.

Mai grav e că Mang nici n-a încercat să-şi demonstreze nevinovăţia, ci a dat-o pe politică. Senatorul a preferat să pozeze în victima unei lucrături a opoziţiei, lăsând astfel jenanta impresie că nu este decât reprezentantul unei generaţii de impostori "sorbonei" care şi-au obţinut faima prin furt.

Omul de rezervă

Imediat după desemnarea noului premier Victor Ponta, acesta promitea un Guvern de profesionişti integri. Ministerul Educaţiei a fost însă o problemă de la început. Prima nominalizată să ocupe portofoliul, Corina Dumitrescu (foto), rector al Universităţii Creştine Dimitrie Cantemir, a intrat în colimatorul presei imediat ce a fost propusă, din cauza unor erori gramaticale din CV, dar şi a unor suspiciuni că ar fi minţit cu privire la studiile absolvite la Universitatea Stanford (SUA).

Dumitrescu a încercat să arate că la absolvire încă purta numele de fată, Corina Radu, şi că de fapt cursul fusese organizat de Institutul Hoover, afiliat Universităţii Stanford. Dar era târziu şi degeaba. Ponta a decis să n-o mai propună, motivând pe drept temei că un ministru contestat nu va avea timp să lucreze în mod eficient dacă va fi ocupat să răspundă în permanenţă unor acuze privind probitatea sa profesională.

În locul ei, premierul a găsit rapid o persoană ce părea deasupra oricărei bănuieli: Ioan Mang, profesor la Facultatea de Inginerie Electrică şi Tehnologia Informaţiei a Universităţii din Oradea, lider al PSD Bihor, membru al Comisiei de Învăţământ a Senatului şi şef al Departamentului de Educaţie al partidului. Adică "ministrul din umbră" al PSD...

Citat sau plagiat?

După ce că a fost doar o soluţie de rezervă şi de avarie, Mang nu s-a putut bucura de înalta demnitate nici măcar o zi. Lunea trecută, când era audiat în comisiile de învăţământ ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, PDL-ista Doiniţa Chircu a declarat public că există grave suspiciuni cu privire la cariera universitară a lui Mang, deoarece unele din lucrările ştiinţifice semnate de acesta sunt plagiate, aşa că l-a întrebat ce va face dacă acuzele se vor dovedi reale. "În momentul în care voi fi acuzat, fiţi convinsă că mă retrag din orice funcţie", a declarat el răspicat, fără să bănuiască ce va urma. Căci, odată primit avizul comisiilor şi devenit oficial ministru, a ajuns o ţintă. Şi încă una care încasează zdravăn.

Formulate iniţial ca suspiciuni, acuzele de plagiat au curs apoi gârlă în presa centrală. Prima lucrare identificată de jurnalişti ca furată de Mang, intitulată "VHDL implementation of an error detection and correction module based on Hamming code", fusese publicată în octombrie 2011, în revista facultăţii orădene, de către Mang împreună cu soţia sa, Erica Mang, profesor şi prodecan, şi cu Constantin Petru Popescu, asistent. Ea are pasaje întregi identice până la virgulă cu cele dintr-un articol publicat în 2004 în SUA de Simon Tam. În articol erau reproduse inclusiv două grafice din lucrarea lui Tam, şi doar în cazul unuia era precizată sursa. Articolul lui Tam era notat la referinţe, dar nu era menţionat la fiecare citat, ca şi cum cea mai mare parte a lucrării ar fi fost rezultatul muncii celor trei orădeni.

Acuzaţii oficiale

A fost doar prima lovitură. Al doilea articol pus în discuţie, "Reconfigurable computing - a new paradigm", a fost asumat de aceiaşi trei autori, fiind publicat tot în revista IETI din Oradea, în 2009. În acest caz, Mang a fost acuzat că a copiat explicaţiile a patru aplicaţii de calcul informatic dintr-o lucrare din 2004 semnată de Thomas Wollinger, Jorge Guajardo şi Christog Paar. Pasajele sunt din nou aproape identice, iar cei trei orădeni citează o sursă indicată în text cu numărul 14, număr care, însă, la lista referinţelor articolului, ce are doar 13 poziţii, nu se mai regăseşte!

Problema a devenit şi mai serioasă după ce Ştefan Vlaston (foto), preşedintele unui ONG specializat în educaţie şi cercetare, a depus o sesizare la Consiliul Naţional de Etică, prin care cerea ca soţii Mang şi asistentul Popescu să fie cercetaţi pentru a se stabili dacă au plagiat sau nu cele două articole. Ulterior, Vlaston declara că a mai identificat două articole suspecte ca fiind furate, ambele publicate în revista IETI în 2010 şi 2011. Unul, "An FPGA-based implementation of the key transformation procedure in the MARS algorithm", semnat de soţii Mang, este o compilaţie din alte trei lucrări. Celălalt, "Theoretical implementation of the Rijndael Algorithm using GPU processing", cuprinde informaţii luate din alte două articole.

Gravitatea acuzelor a crescut. Autorii trecuţi pe lucrare - soţii Mang, Popescu şi un anume Bogdan Andronic - nu s-au rezumat să copieze fragmente de teorie, ci şi munca de cercetare a altora! Căci capitolul "Study Case" (studiu de caz), unde universitarii orădeni trebuiau să-şi demonstreze practic cercetarea, este copiat cuvânt cu cuvânt dintr-o lucrare apărută în 2007 sub semnătura lui Svetlin Manavski. Altfel spus, Mang & Co nu numai că nu s-au obosit să scrie partea teoretică a lucrării, dar nici măcar n-au avut interesul să vadă la ce rezultate duc teoriile expuse...

"Plagiat 100%"

Acuzele la adresa ministrului orădean au continuat şi mai dur miercurea trecută, când preşedintele PDL, Emil Boc, l-a numit public pe Mang ca fiind un plagiator. "Astăzi vă prezint un plagiat 100%!", a spus fostul premier, prezentând jurnaliştilor lucrarea "Cryptanalise aspects on the block ciphers of RC5 and RC6", semnată de acelaşi trio Mang-Mang-Popescu. Articolul fusese prezentat la un seminar desfăşurat în 2003 la Universitatea Craiova, deşi fusese copiat după un alt articol publicat în 2000 de trei cercetători japonezi. Singurul lucru care diferă e, în varianta Mang, aşezarea în pagină...

De parcă ruşinea nu era suficient de mare, tot miercuri, câteva ore după dezvăluirea lui Boc, un alt articol asumat de Mang - al şaselea! - era pus sub acelaşi semn al furtului. De data asta era vorba de un articol semnat doar de actualul ministru, "Square attack against reduce variants of Rijndael", publicat în 2004 în Ucraina, în jurnalul "Visnik Sumskovo", copiat după un articol din 1998 semnat de israelienii Eli Biham şi Nathan Keller.

Gravitatea acuzei a fost şi mai mult scoasă în evidenţă după ce, contactat de jurnalişti, Eli Biham (foto) nu doar că a confirmat plagiatul, ci a şi spus că Mang este un mediocru, întrucât nici măcar nu a înţeles ce a scris el. "Este clar că Ioan Mang nu a citit şi nu a încercat să înţeleagă afirmaţiile din manuscris. El nu ar fi putut dezvolta chiar aceleaşi rezultate pe cont propriu, pentru că tot conţinutul manuscrisului este greşit", a explicat Biham. Nu fără a adăuga că până şi publicarea lucrării sale pe internet a fost o imprudenţă, deoarece atât el cât şi colegul său şi-au dat seama ulterior de greşeală. Nu şi Mang, care a preluat informaţiile pe nemestecate...

Ultima lucrare însuşită de Mang (tot fără soţie şi fără asistent), "Public-key cryptosystem based on the diophantine equations", a fost publicată în 2008 în revista IETI din Oradea, fiind copiată la virgulă după articolul unor cercetători taiwanezi din 1995. Singurul aport original era titlul, care fusese schimbat. Şi în acest caz jurnaliştii au găsit autorii reali, care l-au acuzat pe Mang de furt intelectual, la fel cum au confirmat frauda şi cercetătorii japonezi ai lucrării semnalate de Boc.

Teoria conspiraţiei

Confruntat cu nu mai puţin de 7 acuze de plagiat, Mang a fost bombardat cu solicitarea de a prezenta explicaţii de către întreaga presă din România. Inclusiv BIHOREANUL a încercat să-l contacteze pe ministru în repetate rânduri, dar acesta s-a dat la fund, deşi până acum, ani întregi, a fost mereu disponibil.

Mang a preferat o tentativă de apărare schiţată la câteva emisiuni televizate, dar scuzele sale nu i-au convins nici pe cei mai binevoitori politicieni chiar din propriul partid. Legat de articolele publicate la Universitatea din Craiova şi în Ucraina, Mang a susţinut, nici mai mult, nici mai puţin decât că... nu-i aparţin şi că sunt lucrări "contrafăcute" scoase acum în faţă de inamicii PDL, care vor să-l discrediteze pe el personal şi, prin extensie, să facă de râs noul Guvern. "Lucrările care s-au indicat ca fiind ale mele sunt plagiate, sunt de acord cu asta, dar nu sunt ale mele!", a spus Mang. Altfel spus, ar fi victima unei diabolice conspiraţii începute în 2003, când "autori necunoscuţi" i-ar fi pus numele pe lucrare, fără ştirea lui.

De asemenea, despre articolele pe care şi le asumă (cele publicate la Oradea), Mang a susţinut că nu sunt rodul unor furturi, ci pur şi simplu în cuprinsul lor a citat din "teoria domeniului", căci nu avea cum să reinventeze legi ori teorii deja consacrate. De ce a "omis" însă să citeze autorii şi, mai grav, de ce lucrările lui sunt doar nişte culegeri de citate neatribuite adevăraţilor autori, Mang n-a scos niciun cuvânt.

Carieră sub semnul întrebării

Deşi se jură solemn că e nevinovat, ministrul n-a făcut o analiză clară a fiecărui articol incriminat, ci a preferat ambiguitatea, astfel încât să nu se mai înţeleagă nici care sunt articolele pe care şi le asumă, nici cele pe care acum nu le mai recunoaşte. Evident, şeful PSD n-a explicat nici cine putea fi personajul diabolic care încă din 2003 a lucrat la compromiterea sa, punându-i semnătura pe un articol plagiat şi publicat în revista facultăţii la care el lucrează, iar soţia sa este prodecan. Ultima sa găselniţă, pentru a abate atenţia de la sine însuşi, a fost să insinueze că întregul scandal a fost fabricat de adversarii din PDL pentru că fostul Guvern Ungureanu ar fi alocat bani de la Educaţie pentru primarii partidului...

În lipsa explicaţiilor serioase şi directe ocolite de Mang, dar şi de consoarta acestuia şi de Popescu, care la rândul lor au refuzat să stea de vorbă cu BIHOREANUL, redacţia noastră a cerut opinia unui specialist din domeniu, universitar, care - din motive lesne de înţeles - nu doreşte să-şi decline identitatea.

Conform specialistului, în cazul primului articolul suspectat de plagiat (cel după lucrarea lui Simon Tam) Mang a citat sursa, dar numai pe alocuri. "Nu e chiar un plagiat 100%, dar nici în regulă nu este, deoarece nu e etic să citezi un autor pe larg şi fără prelucrare, fără să adaugi nimic de la tine", explică universitarul. În privinţa celorlalte articole, acesta spune că lucrările puse în oglindă sunt fără nicio îndoială copiate integral, de la A la Z. "În cele mai multe articole nici măcar frazele introductive sau de final nu sunt schimbate", arată specialistul.

Un alt universitar specializat în cercetarea cazurilor de plagiat dă un verdict şi mai dur: la o verificare atentă, se va observa că 90% din "lucrările" lui Mang sunt discutabile din perspectiva autenticităţii.

Pleacă sau nu?

În mod evident, cel mai mare semn de întrebare este, acum, dacă Ioan Mang va demisiona sau va fi demis de la conducerea Ministerului Educaţiei. PSD-istul deja şi-a şi uitat promisiunea că va demisiona dacă va fi acuzat de plagiat, acum susţinând că va abandona funcţia doar dacă va fi dovedit ori "dacă acest lucru va face bine partidului". În această situaţie, premierul Ponta a cerut Academiei Române să investigheze situaţia concomitent cu ancheta derulată de Consiliul de Etică. "Ioan Mang va părăsi funcţia de ministru dacă acuzaţiile se vor dovedi întemeiate", a garantat şeful Guvernului.

Între timp, 17 universitari din centre precum Bucureşti, Cluj Napoca, Timişoara i-au cerut lui Ponta să nu mai aştepte nicio anchetă, ci să-l demită pe Mang pentru a-şi respecta promisiunea că nu va permite ca din Guvern să facă parte persoane cu probleme de integritate. Iar în cazul lui Mang, problema de integritate e uriaşă, căci cum ar putea un ministru ca el să le ceară elevilor şi studenţilor să înveţe şi să nu copieze, ori profesorilor să facă performanţă în cercetare fără a plagia?

Până când cercetările Consiliului şi ale Academiei se vor încheia, un lucru pare cert: viitorul politic al lui Mang e compromis, ca şi cel de universitar, căci Legea Educaţiei sancţionează plagiatul prin nerecunoaşterea lucrărilor furate, retragerea titlului didactic universitar şi desfacerea contractului de muncă. În asemenea condiţii, Mang nu mai are nicio urmă de credibilitate şi, mult mai rău, prin contagiune, şi-a pus în lumină proastă atât partidul, cât şi judeţul şi Universitatea din care provine, care oricum nu se bucura de o faimă bună. Iar pentru toate acestea, chiar dacă acuzele au fost semnalate de opoziţie şi de presă, principalul vinovat e nimeni altul decât Mang, cel care şi-a dorit cu ardoare să ajungă ministru fără să ţină cont că CV-ul îi este plin de "copiuţe" şi furăciuni.

"Mie îmi pare rău, că m-aş fi bucurat să fie şi în Guvernul USL un ministru din Bihor, dar nu poate fi ministru cel care copiază ca să ajungă profesor universitar. Cu tot respectul, dar nu poate fi nici măcar profesor universitar"

Vasile Blaga, lider PDL

Deşi acuzele aduse lui Ioan Mang vizează cariera sa la Universitatea orădeană, unde predă din 1990, conducerea instituţiei se fereşte să comenteze scandalul iscat. Noul rector, Constantin Bungău, se spală pe mâini invocând Legea 260/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, conform căreia sesizările ce vizează persoane cu funcţii de demnitate publică sunt judecate nu de comisia de etică a Universităţii, ci de Consiliul Naţional de Etică. Iar cum CNE a început o anchetă, şefii Universităţii orădene zic că nici pe Erica Mang nu trebuie s-o cerceteze, deşi aceasta nu este demnitar. "Dacă ancheta Consiliului Naţional de Etică va stabili sancţiuni, ele vor fi valabile pentru toţi autorii. Nu avea sens să facem noi o anchetă în paralel", explică rectorul Bungău motivul pentru care nu se "bagă".

O MODĂ
"Obiceiul pământului"

Deşi este de departe cel mai sonor scandal de plagiat care vizează Universitatea din Oradea, cazul Ioan Mang nu e singular. De-a lungul istoriei de două decenii, instituţia s-a confruntat cu mai multe situaţii similare, prima datând din 2001, când decăniţa de atunci a Facultăţii de Textile-Pielărie, Daniela Ionescu, a fost dovedită în justiţie că a plagiat o carte a profesoarei Constanţa Comandar. Cu toate acestea, Universitatea n-a sancţionat-o niciodată. În primăvara acestui an, Consiliul Naţional de Etică a cerut desfacerea contractului de muncă al Danielei Ionescu, dar femeia e păstrată în organigramă, juriştii Universităţii susţinând, hilar, că "nu au identificat modalitatea legală" de a o da afară.

Un alt scandal s-a consumat anul trecut, când fizicianul orădean Ioan Stanca a fost dovedit că-şi atribuise fraudulos 14 articole ştiinţifice elaborate de alţii, fiind concediat, poate şi pentru că nu avea nicio funcţie de conducere. Acuzele de furt intelectual nu l-au ocolit nici pe fostul rector Cornel Antal, despre care liderul sindical Gheorghe Ionescu (soţul plagiatoarei Daniela Ionescu) a afirmat că şi-a copiat teza de doctorat după lucrările unor colegi ca Marcel Roşca şi Antics Miklos. Comisia de Etică a Universităţii a stabilit, însă, că teza lui Antal e originală.